Festivalul Internaţional „Shakespeare” de la Craiova, între certitudini valorice şi incertitudini financiare

0
339

Importantă manifestare a lumii teatrale, Festivalul Internaţional „Shakespeare” se află, paradoxal, între certitudinile valorice ale marilor teatre şi companii din Europa, Africa şi Asia care au răspuns invitaţiei de a (re)veni la Craiova cu montări de excepţie şi incertitudini financiare. „Deşi am bătut la nenumărate uşi timp de aproape doi ani, finanţarea nu este complet asigurată”, mărturiseşte directorul fondator, actorul Emil Boroghină, aproape convins că şansele ca manifestarea să mai aibă loc de-acum înainte la Craiova „s-au diminuat considerabil, devenind aproape nule”. „Realizarea unui proiect de o asemenea amploare poate deveni una imposibilă, oricâte fonduri ţi s-ar pune în ultima clipă la dispoziţie”, mai afirmă acesta. „Bugetul este partea cea mai grea, pentru că în organizarea actuală românească nu poţi să ştii dinainte câţi bani vei avea”, recunoaşte şi Mircea Cornişteanu, directorul Teatrului Naţional „Marin Sorescu”.

Cea de-a VIII-a ediţie a Festivalului Internaţional „Shakespeare” urmează să se desfăşoare în perioada 23 aprilie – 3 mai a.c., tema propusă pentru aceasta, „Lumea-i un teatru, noi suntem actorii”, reflectându-se în zeci de spectacole, ca şi în proiecţii de filme, conferinţe şi sesiuni de shakespeareologie, concerte şi expoziţii. Astfel, publicul va putea compara şi confrunta puneri în scenă dintre cele mai diverse, ca şi concept teatral şi spectacular, oferite de teatre din Coreea de Sud, Japonia, China, Africa de Sud, Marea Britanie, Rusia, Germania, Franţa, Danemarca, Polonia, Lituania, Italia, Ucraina, Brazilia şi România. Piesa de rezistenţă, la propriu şi la figurat, rămâne „Shakespeare – Sonete” – spectacol al „Berliner Ensemble”, realizat de legendarul regizor american Robert Wilson, care ar urma să vină la Craiova. Oaspeţi vor mai fi profesorul Stanley Wells, unul dintre cei mai străluciţi shakespearologi ai lumii, Yun Cheol Kim – preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (A.I.C.T.), precum şi alte personalităţi. Aşteptat este şi celebrul actor Al Pacino, însă nu se ştie deocamdată dacă filmările la „Regele Lear” – ecranizare regizată de Michael Radford, în care deţine rolul principal – îi vor permite să ajungă în România.

Fondat în 1994, Festivalul Internaţional „Shakespeare” se desfăşoară, începând cu ediţia a V-a, din doi în doi ani şi este pentru a patra oară organizat în paralel la Craiova şi Bucureşti – unde, de asemenea, în acest an, finanţarea este incertă. «Marea întrebarea este acum una cu adevărat shakespeariană: A fi sau a nu fi?! Vor lăsa craiovenii să dispară şi Festivalul aşa cum au făcut cu simbolul marii lor iubiri, echipa „Universitatea Craiova”, ce părea mult mai dragă, mai apropiată, la îndemâna şi sufletul tuturor?! Mă tem că da…», afirmă cu amărăciune actorul Emil Boroghină.

 

Interviu cu actorul Emil Boroghină, director fondator al Festivalului

– Doar o privire dacă arunci pe programul celei de-a VIII-a ediţii a Festivalului Internaţional „Shakespeare” şi eşti copleşit mai ales de renumele pe care nu puţini dintre invitaţi îl au, dar şi de numărul lor mare şi de aria de acoperire geografică din care provin: Coreea de Sud (Seoul), Japonia (Niigata şi Tokyo) şi China (Beijing), Africa de Sud (Cape Town), Rusia (Moscova şi Ekaterinburg), Marea Britanie (Londra), Germania (Berlin), Franţa (Grenoble), Danemarca (Holstebro), Polonia (Wroclaw şi Gdansk), Lituania (Vilnius), Italia (Roma), Ucraina (Lvov) şi Brazilia (Rio de Janeiro). Li se alătură România, respectiv Craiova (Teatrul Naţional „Marin Sorescu”), Bucureşti (TNB, Centrul Cultural UNESCO, UNATC, Teatrul „Ţăndărică”), Sfântul Gheorghe ş.a. Cum aţi reuşit, domnule Emil Boroghină, să creaţi această „densitate” într-un program de numai zece zile?

Emil Boroghina

– Festivalul Internaţional „Shakespeare” este o construcţie proiectată cu atenţie şi cu gândul ca fiecare dintre ediţii să aducă o creştere valorică, să adauge un plus de altitudine artistică şi culturală, el fiind, după opinia multor comentatori teatrali, singura manifestare de acest gen din ţara noastră care a realizat această dezvoltare, această înscriere pe o spirală ascendentă. Afirmaţiile mele nu sunt vorbe fără fundament, ele se bazează pe numeroasele declaraţii şi articole apărute în presa românească şi internaţională, care situează Festivalul Internaţional „Shakespeare”, din punctul de vedere al calităţii producţiilor invitate, al densităţii spectacolelor-eveniment, al faimei teatrelor şi creatorilor, în fruntea festivalurilor de teatru din România şi între cele mai importante festivaluri cu temă ale Europei.

Proiectarea ediţiei a VIII-a, al cărei gong inaugural ar trebui să bată la Craiova în 23 aprilie, a început chiar cu mult înainte de a se încheia Festivalul din anul 2010. Pentru ca vorbele mele să nu vi se pară o exagerare, doresc să vă spun că ştim încă de anul trecut, adică cu trei ani înainte, câteva dintre spectacolele şi teatrele realizatoare, mari companii, care se preconizează a fi invitate în România la Festivalul din 2014, primind chiar şi confirmarea prezenţei lor. Ar fi o greşeală dacă cineva şi-ar închipui că un astfel de program poate fi realizat cu uşurinţă, de la o zi la alta. Alcătuirea lui poate fi chiar una imposibilă, oricâte fonduri ţi s-ar pune în ultima clipă la dispoziţie.

Sigur, în primirea acordului unor reputate companii teatrale de a veni la Craiova au contat mai mulţi factori, cel mai important fiind, în opinia mea, prestigiul de care se bucură de mai mult timp Festivalul Internaţional „Shakespeare”, câştigat cu atâtea eforturi şi sacrificii, din nefericire ignorat de multe ori de craioveni atunci când li se solicită să susţină efectiv din punct de vedere financiar şi la nivelul necesar desfăşurarea acestei mari manifestări culturale româneşti, europene şi mondiale.

Cu riscul de a părea unora lipsit de modestie, cred că determinantă s-a dovedit a fi şi pasiunea mistuitoare a directorului-selecţioner, nebunia de a crede în necesitatea existenţei Festivalului „Shakespeare” de la Craiova, în uriaşele beneficii de imagine pe care le poate aduce pe termen lung oraşului nostru şi culturii româneşti. De aici vine probabil şi puterea de a îndura uneori umilinţe nemeritate, de a depune efortul de a nu ţine cont de ele, chiar dacă te rănesc, pentru a-ţi putea duce crezul până la capătul drumului.

Nu rataţi întâlnirea cu „Berliner Ensemble” şi al său grandios spectacol!

– Ştiu că pentru dvs., ca selecţioner, toate spectacolele de pe afişul Festivalului sunt valoroase şi graţie dvs. iubitorii de teatru vor putea compara şi confrunta montări dintre cele mai diverse. Dacă la ediţia precedentă, din 2010, genericul a fost „Constelaţia Hamlet”, de această dată au ocazia să vadă „Romeo şi Julieta”, „Visul unei nopţi de vară”, „Richard III”, „Regele Lear”, „Furtuna”, „Hamlet”, „Macbeth”, „Poveste de iarnă”, „Otello”, „Henric V”, „Cum vă place” şi multe altele, reunite sub tema „Lumea-i un teatru, noi suntem actorii”. Pe care dintre montări le-aţi recomanda, totuşi, ca fiind cele mai reprezentative?

– Aveţi perfectă dreptate când spuneţi că pentru mine, ca selecţioner, toate spectacolele cuprinse în program sunt foarte valoroase şi importante. Ele alcătuiesc acel întreg care se doreşte a fi cât mai aproape de perfecţiunea sferei. Este un program în care fiecare piesă a fost aleasă şi aşezată cu grijă, în care nimic nu este inutil, adus întâmplător. Spuneam la început că Festivalul „Shakespeare” este o construcţie. Cred sincer că el este o construcţie singulară în teatrul românesc, că poate fi un model de manifestare festivalieră teatrală exemplară. Am mai spus-o şi cu alte prilejuri.

Sunt nenumărate festivaluri în România şi fiecare îşi are locul şi importanţa sa în peisajul nostru teatral. Cel mai necesar pentru teatrul românesc mi se pare Festivalul Naţional de Teatru de la Bucureşti, care ar trebui să fie barometrul mişcării noastre teatrale. Cel mai amplu este cel de la Sibiu, datorită numărului mare de spectacole şi evenimente înscrise în programul său, locaţiilor de care beneficiază. Cel mai valoros rămâne însă Festivalul Internaţional „Shakespeare”. După părerea mea, diferenţa între Festivalul de la Sibiu şi cel de la Craiova este una de viziune. În vreme ce Festivalul de la Sibiu a cunoscut o dezvoltare pe orizontală, „Shakespeare” s-a înălţat pe verticală. De aceea nu pot să recomand anumite montări. Pentru mine, în slujirea temei asumate, toate sunt importante.

Pentru efortul nostru supraomenesc de a-l aduce la Craiova, pentru valoarea extraordinară a spectacolului, pentru faptul că acest teatru nu a mai fost în România de peste 55 de ani, pentru faima regizorului, considerat de mulţi a fi drept cea mai complexă personalitate a teatrului mondial în acest moment, şi pentru alte multe, multe considerente, mi-aş permite să recomand ca iubitorii de teatru din Craiova să nu piardă, dacă vor avea prilejul, marea întâlnire cu colectivul celebrului „Berliner Ensemble”, care ar urma să prezinte în Festival spectacolul „Shakespeare – Sonete” în regia lui Robert Wilson. Este un spectacol monumental pentru a cărei susţinere „Berliner Ensemble” ar urma să deplaseze în România aproximativ 85 de persoane, pentru amplasarea decorului şi fixarea luminilor fiind necesare patru zile. Sigur, este un spectacol extrem de valoros, dar şi foarte costisitor. A te întâlni cu un astfel de colectiv şi a viziona un asemenea spectacol poate reprezenta pentru mulţi dintre craioveni, români şi chiar străini participanţi o şansă unică în viaţă.

După trei ediţii de respectare cu stricteţe a temelor auto-impuse, cele din 2006, 2008 şi 2010, ediţia din 2012, „Lumea-i un teatru, noi suntem actorii”, vine ca o încununare, prin generozitatea, profunzimea şi actualitatea sa. Asta nu înseamnă că cele din 2014 şi 2016, ediţii aniversare – împlinindu-se 450 de ani de la naşterea lui Shakespeare şi, respectiv, 400 de ani de la moartea sa – nu vor fi ediţii cu generice la fel de importante. „Shakespeare al tuturor” pentru 2014 şi „Shakespeare pentru eternitate” pentru 2016 sunt teme de mare deschidere, extrem de incitante, oferind posibilităţi nelimitate de selecţie şi realizare.

Al Pacino, aşteptat la Craiova chiar în ziua în care va împlini 72 de ani

– Nume sonore ale lumii teatrale se vor afla, cu acest prilej, la Craiova. Ştiu doar de legendarul regizor american Robert Wilson, de reputaţii shakespearologi Stanley Wells şi Paul Edmondson, de Ian Herbert, John Elsom şi George Banu – preşedinţi de onoare ai Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (A.I.C.T.), de regizorul Silviu Purcărete, care vor şi participa la câteva sesiuni de shakespeareologie, una dintre ele urmând a fi deschisă de însuşi preşedintele A.I.C.T., profesorul coreean Yun Cheol Kim. Poate ajunge chiar şi Al Pacino, după cum ne lăsaţi să sperăm anul trecut…

– Lista marilor personalităţi ale teatrului mondial care ar urma să fie prezente la Craiova în zilele Festivalului este impresionantă. Pe lângă cei pe care i-aţi menţionat i-aş mai adăuga pe Egenio Barba, unul dintre cei mai mari regizori europeni ai ultimilor 50 de ani, Maria Shevtsova, profesor emerit la Universitatea din Londra, Michael Dobson, director al Institutului „Shakespeare” de la Stratford-upon-Avon, criticii de teatru Michael Vais din Canada, Manabu Noda din Japonia, regizorii Eimuntas Nekrosius, Oskaras Korsunovas, Nikolai Kolyada sau Pippo Delbono şi mulţi alţii, deţinători a nenumărate distincţii şi premii internaţionale.

Desigur, ştim că Al Pacino va fi extrem de ocupat, filmând încă în acea perioadă în „Regele Lear”, dar noi visăm să îl putem aduce la Craiova cu prilejul proiecţiei filmului său „Pe urmele lui Richard”, în ziua de 25 aprilie 2012, destinată producţiilor studenţeşti din mai multe ţări ale lumii şi acestei proiecţii, zi în care Al Pacino va împlini 72 de ani. Şi cum visurile se împlinesc uneori, noi sperăm, în continuare…

De la spectacole de marionete şi de dans la cântece de voie bună în Portul Cultural Cetate

– Evenimente dintre cele mai diverse sunt cuprinse în programul pe care Teatrul Naţional din Craiova îl afişează pe site-ul său, www.tncms.ro. Pe lângă reprezentaţiile teatrale propriu-zise, inclusiv spectacole de marionete şi de teatru-dans, spectacole-lectură ori concerte, publicul este invitat la expoziţii de artă, de filatelie şi de carte, la proiecţii de filme, conferinţe şi sesiuni de shakespeareologie. Ba chiar este poftit în Portul Cultural Cetate, la un concert al muzicienilor de la „The Globe”, din Marea Britanie, cu cântece de voie bună şi balade din vremea lui Shakespeare! Puteţi detalia, vă rog, pentru cititori, câteva dintre ele?

– În calitate de organizatori ai Festivalului „Shakespeare”, care şi-a definit şi fixat în timp personalitatea şi unicitatea, am urmărit ca el să se dezvolte în principal pe trei coordonate: invitarea unor mari spectacole, ce păreau inaccesibile datorită faimei teatrelor şi creatorilor, dar şi costurilor ridicate, organizarea unor sesiuni de comunicări de cel mai înalt nivel ştiinţific şi, pentru că trebuie să ne preocupe în permanenţă viitorul teatrului, desfăşurarea atelierelor teatrale internaţionale studenţeşti de arta actorului, regie, scenografie şi teoria teatrului.

Despre marile spectacole şi regizorii lor am vorbit şi cu alte prilejuri. Pentru că este de dată recentă, mi-aş permite să citez dintr-un amplu articol dedicat teatrului românesc, apărut înainte de Crăciun în cel mai vechi şi prestigios ziar din Austria, „Die Presse”, sub semnătura doamnei Koschka Hetzer Molden, unul dintre cei mai apreciaţi ziarişti europeni, articol ce începe, paradoxal, chiar cu aprecieri la adresa Festivalului craiovean şi a marelui spectacol al lui Robert Wilson de la „Berliner Ensemble” de care vorbeam mai înainte:

«Emil Boroghină este directorul Festivalului „Shakespeare” ce are loc din doi în doi ani la Craiova. El a adus deja numeroase celebrităţi ale scenei teatrale în oraşul industrial aflat la distanţă de două ore cu maşina de Bucureşti… Emil Boroghină şi-a împlinit şi prin următoarea ediţie a Festivalului „Shakespeare” câteva dorinţe modeste. În aprilie 2012, publicul îi va vedea, de exemplu, pe Robert Wilson şi ansamblul berlinez al lui Claus Peymann prezentând Sonetele lui Shakespeare. Este un spectacol excepţional, cu costuri pe măsură pentru promoter şi sponsorii lui. Dar să îl ai pe Wilson în Craiova aduce până la urmă nu numai urbei, ci întregii ţări un câştig semnificativ de imagine».

Fiind într-o stare mai specială, v-aş propune să vorbim în detaliu despre marile spectacole invitate şi despre celelalte manifestări cuprinse în program cu un alt prilej. Aş dori ca dintre evenimentele menţionate de dvs. să evidenţiez organizarea Sesiunii de shakespeareologie sub patronajul Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, forul suprem al criticii teatrale mondiale, a Conferinţei Internaţionale „Shakespeare”, în colaborare cu Asociaţia Europeană de Cercetare Shakespeare, şi a atelierelor teatrale internaţionale studenţeşti, în asociere cu Alianţa Globală a Şcolilor de Teatru, Catedra UNESCO ITI, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti şi Universitatea din Craiova.

Şi, lucru extrem de important pentru noi, am reuşit, în cadrul secţiunii formativ-educative dedicate tinerilor, să creăm, începând cu această ediţie, un compartiment, dacă-l putem numi aşa, „Educaţia prin Shakespeare în şcoli”, cu exemplificări din câteva şcoli româneşti, dar şi din Statele Unite ale Americii.

„Pare un sfârşit trist şi nedrept. Nu ne rămâne decât să ne resemnăm…”

– Pe cât este de complex un astfel de proiect, pe atât este, cu siguranţă, de costisitor. La cât se ridică bugetul ediţiei din acest an a Festivalului, din ce surse provin fondurile şi cu ce eforturi ori concesii au fost obţinute ele? Şi, rămânând în acelaşi context, în condiţiile unor vremuri austere – şi nu numai din punct de vedere financiar, ci şi al reprezentării ori însuşirii valorilor –, ce credeţi că îi rezervă viitorul Festivalului Internaţional „Shakespeare” de la Craiova?

– Am ajuns în punctul cel mai delicat al dialogului nostru. După ce am vorbit despre câteva dintre coordonatele programului, sunt nevoit să vă spun că, deşi am bătut până acum la nenumărate uşi timp de aproape doi ani, finanţarea Festivalului de la Craiova nu este asigurată, ba, din contră. Vă fac chiar o mărturisire, pentru mine aproape cutremurătoare: în acest moment şansele ca Festivalul „Shakespeare” să mai aibă loc şi la Craiova s-au diminuat considerabil, devenind aproape nule. Lipsa voinţei de susţinere reală pe plan local, neacordarea unui suport financiar la nivelul solicitat, concentrarea atenţiei diriguitorilor administraţiei locale spre alte obiective care li s-au părut mai importante, alocând Festivalului sume care nu acoperă decât o mică parte din costurile programului, fac ca în acest moment Festivalul „Shakespeare” să se afle în situaţia de a nu se mai putea desfăşura la Craiova.

Până la ediţia din anul 2003, deşi, pe lângă Ministerul Culturii, se aflau între cei sub a căror egidă avea loc Primăria, Consiliul Local Municipal Craiova, Prefectura şi Consiliul Judeţean Dolj, eu fiind în acelaşi timp directorul Festivalului şi director al Teatrului Naţional, Craiova „Shakespeare” Festival nu a apelat niciodată la resursele administraţiei locale. Această solicitare a devenit mai mult decât necesară începând din anul 2008, când atât Consiliul Judeţean Dolj, cât şi Consiliul Local Craiova au alocat câte 100.000 lei noi, primarul municipiului, domnul Antonie Solomon, sprijinindu-ne personal în obţinerea unor sponsorizări care au însumat 85.000 de lei. În anul 2010 am primit aceeaşi sumă din partea Consiliului Municipal, domnul Ion Prioteasa şi consilierii judeţeni dublând-o însă. Le-am mulţumit şi le mulţumesc şi astăzi pentru acest sprijin. Deşi am rămas şi după ediţia din 2008 şi după cea din 2010 cu unele datorii, câteva neachitate nici până acum, sprijinul acordat ne-a fost de un real ajutor.

Dacă secţiunea de la Bucureşti s-a bazat pe finanţarea totală a Primăriei şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti, Festivalul „Shakespeare” de la Craiova, trebuie s-o recunoaştem, a avut loc numai datorită finanţării lui într-o proporţie covârşitoare de către Ministerul Culturii, care, convins fiind de importanţa acestei mari manifestări craiovene, a făcut tot ce i-a stat în putinţă nu numai ca ea să nu-şi întrerupă continuitatea, ci chiar să cunoască o dezvoltare mai mult decât evidentă.

A venit această unică posibilitate de a invita marele spectacol al lui Robert Wilson în România, în anul 2012. Cei de la „Berliner Ensemble”, extrem de solicitaţi de programul lor de la Berlin, ţinând cont de numărul de zile necesare montării, au transmis că nu pot veni şi la Bucureşti şi la Craiova, lăsându-ne nouă libertatea alegerii. Am găsit firesc ca ei să joace numai la Craiova, în deschiderea Festivalului. Nu am luat această decizie fără a consulta, în absenţa domnului primar Solomon, conducerea Primăriei la acea vreme, primind asigurarea că, deşi reprezintă un efort real pentru bugetul local, Consiliul Municipal va găsi până la urmă resursele necesare aducerii la Craiova a „Berliner Ensemble”, suma ridicându-se la aproximativ 1.000.000 de lei.

Domnul Antonie Solomon a revenit apoi printre noi. L-am întâlnit într-o seară, înaintea unui spectacol al lui Tudor Gheorghe, când, fără să-i cer acest lucru, şi-a exprimat singur intenţia de a ne sprijini mai mult decât până acum în organizarea Festivalului, cu condiţia revenirii în timp la formula de prezentare a spectacolelor numai la Craiova. Convins fiind că sprijinul ce-l vom primi pe plan local va fi de această dată unul acoperitor, am depus cu mult timp înainte la Cabinetul domnului primar solicitarea de finanţare şi documentaţia necesară, revenind asupra cererii noastre în luna ianuarie a acestui an. Ştiind din experienţa de până acum că trebuie să câştigăm încrederea şi susţinerea tuturor consilierilor, indiferent de apartenenţa lor politică, întâlnindu-i, i-am rugat pe câţiva dintre aceştia să analizeze cu toată atenţia şi înţelegerea solicitarea noastră de finanţare. Unul dintre consilieri, domnul Pavel Badea, pe care, deşi nu îi sunt un apropiat, îl respect enorm pentru ce a însemnat şi înseamnă în sportul craiovean, dar nu numai, m-a invitat la şedinţa Comisiei pentru Învăţământ, Cultură şi Sport din cadrul Consiliului Municipal Craiova, care începea în acea zi în mai puţin de o oră, pentru a-mi susţine singur proiectul, în faţa membrilor comisiei, lucru care s-a şi întâmplat.

Spre lauda lor, membrii comisiei, după ce am răspuns la întrebările ce mi-au fost adresate, au votat în unanimitate înscrierea în proiectul de buget a sumei de 1.000.000 de lei pentru organizarea şi desfăşurarea Festivalului Internaţional „Shakespeare” din anul 2012 de la Craiova. Suma pare deosebit de mare şi aşa şi este. Aş vrea să spun numai că, pentru Festivalul de la Sibiu, Primăria şi Consiliul Local de acolo alocă de regulă nu 1.000.000 de lei, ci echivalentul unui milion de euro. La şedinţa de aprobare a bugetului Craiovei s-a propus şi votat pentru Festival, e drept, în unanimitate, suma de 200.000 lei. Desigur, în condiţii normale, ar trebui să mulţumim cu recunoştinţă domnului primar şi domnilor consilieri. Acum, când ştiu că această sumă, deşi considerabilă, s-ar putea să fie de nici un folos, acum când aproape totul pare prăbuşit, fără posibilităţi de îndreptare a lucrurilor, nu pot să o fac. Prezenţa mea la discuţiile din comisie l-a nemulţumit pe domnul primar, care, probabil, a văzut în acest demers al meu un gest incorect faţă de domnia sa sau o lipsă de încredere.

De lipsă de încredere în posibilităţile domniei sale de a rezolva orice fel de situaţie, oricât de delicată sau costisitoare, nu poate fi vorba. Ştiu cum a rezolvat singur finanţarea „Zilelor Craiovei”, când a reuşit să strângă din sponsorizări o sumă cel puţin egală cu cea necesar a fi adunată pe plan local pentru desfăşurarea Festivalului „Shakespeare”. Dar pentru asta trebuie să existe impulsul, voinţa necesară, iar în cazul domniei sale şi orgoliul de a o încerca să o facă. Cum domnul primar nu s-a declarat până acum un fan al Festivalului „Shakespeare”, fiind un susţinător, chiar înfocat, al unor manifestări culturale, care, nu din vina domniei sale, ci a celor încredinţaţi cu organizarea lor, par de cele mai multe ori formale şi chiar lipsite de substanţă, totul pare terminat.

Şi nu se va termina oricum, ci dureros şi chiar ruşinos pentru mine, singurul care s-a angajat real până în momentul de faţă în această bătălie şi în care cei ce au fost invitaţi cu spectacolele lor la Craiova au avut totală încredere. Pare un sfârşit trist şi nedrept. Nu ne rămâne decât să ne resemnăm, să ne obişnuim cu gândul că va veni foarte curând o zi, poate peste o săptămână, două, când se va vorbi despre Festivalul „Shakespeare” de la Craiova la timpul trecut. Marea întrebarea este acum una cu adevărat shakespeariană: A fi sau a nu fi?! Vor lăsa craiovenii să dispară şi Festivalul Internaţional „Shakespeare” aşa cum au lăsat să dispară simbolul marii lor iubiri, echipa „Universitatea Craiova”, ce părea mult mai dragă, mai apropiată, la îndemâna şi sufletul tuturor?! Mă tem că da…

 

Mircea Cornişteanu, directorul Teatrului Naţional „Marin Sorescu”:

«Nu este din ce în ce mai greu, ci pot spune că mereu este la fel de greu de organizat un astfel de Festival, pentru că e o muncă uriaşă, dacă vrei să aduci mari companii teatrale. Craiova nu este un loc unde să se ajunge uşor. Mă refer la faptul că nu puţine dintre spectacolele Festivalului aparţin unor mari companii ale lumii, care îşi fac angajamente cu ani de zile înainte. Singurul motiv pentru care ele vin la Craiova nu e neapărat cel financiar, ci pentru că faima Festivalului este stabilită deja, ea există în lume. Multe dintre marile companii ale lumii ştiu că nu merg oriunde, într-un orăşel de undeva din sud-estul Europei, ci merg la un mare Festival „Shakespeare”. Al doilea lucru care le atrage este faptul că văd că vor juca alături de alte mari teatre ale lumii. Iar teatrele mai puţin mari – pentru că sunt şi din astea, sunt companii nu la fel de faimoase ca „Berliner Ensemble”, de exemplu, sau ca Teatrul MHAT din Moscova – sunt atrase de mirajul de a fi pe afiş alături de alte importante teatre ale lumii. Bugetul este partea cea mai grea, pentru că în organizarea actuală românească nu poţi să ştii dinainte câţi bani vei avea, iar domnul Boroghină şi cu mine luăm totul pe riscul nostru, pe nervii noştri, pe nopţile de trudă şi de îngrijorări: ce ne facem dacă bugetul nu va fi îndestulător? Cred însă că şi această ediţie, cu toate avatarurile implicite, va fi din nou un prilej de mândrie pentru toată lumea. Încă nu se ştie exact cum vor sta lucrurile la Bucureşti, pentru că acolo fondurile alocate ARCUB-ului au fost foarte dur tăiate de Consiliul General al Capitalei. Sperăm să se rezolve… Oricum, noi o să ne vedem de Festivalul nostru craiovean. Şi, repet, sunt sigur – ţinând cont de nivelul selecţiei făcute de domnul Boroghină, cu câteva sugestii din partea mea – că şi această ediţie se va situa la un nivel foarte, foarte bun».