Ample manifestări culturale, ştiinţifice şi religioase au fost organizate la Iaşi, în perioada 28-30 iunie, pentru a comemora împlinirea a 80 de ani de la Pogromul din iunie 1941. Pogromul de la Iaşi de la finalul lui iunie 1941 a fost unul din cele mai violente pogromuri din istoria evreilor din România, iniţiat de Ion Antonescu, secondat de autorităţile publice locale, împotriva cetăţenilor de etnie evreiască din orasul Iaşi. În conformitate cu datele prezentate de autoriăţile române, în cele trei zile au fost ucişi 13.266 de evrei. Despre aceste acte de violenţă am discutat cu prof.univ.dr Corneliu Sabetay, preşedintele Comunităţii Evreieşti din Craiova, al cărui bunic a fost urcat cu forţa în “Trenul Morţii”.
În urmă cu 80 de ani, la final de iunie, pe străzile Iaşiului se intersectau moartea şi viaţa, umilinţa şi ura. Actele de violenţă şi înjosirile greu de imaginat la care au fost supuşi mii de evrei de către reprezentanţi ai statului sau civili, moartea a peste 13.000 dintre ei, copii, bătrâni, femei sau bărbaţi, ne amintesc de una dintre cele mai întunecare perioade din istoria oraşului. Pogromul de la Iaşi este printre cele mai cunoscute episoade ale Holocaustului din România.
“Ieri, 30 iunie 2021, Parlamentul României a avut o şedinţă comemorativă amintind de Pogromul de la Iaşi, din 1941, şi de cei care au murit în “Trenul Morţii”. Aseară, am aprins o lumânare, în amintirea bunicului meu, tatăl mamei mele, care în aceea perioadă era un simplu meseriaş. Bunicul avea 8 copii, patru fete şi patru băieţi şi a fost prins în acel moment, pe stradă, în Iaşi şi suit forţat în “Trenul Morţii”, de unde nu s-a mai întors niciodată, odihnindu-se în momentul de faţă în groapa comună de la Podul Iloaiei. Acolo sunt înmormântaţi peste 1200 de evrei, cei care s-au găsit în Trenul Morţii, fiind îngropaţi cu toţii, într-o groapă comună.
Mulţi ani la rândul, mama mea se ducea la Podul Iloaiei, pentru a aprinde lumânări, la aceea groapă comună. După ce mama a închis ochii, m-am dus eu acolo, fiind însoţit de un colaborator de-al meu, un foarte bun doctor, originar din Damasc, Siria, dar care astăzi este cetăţean român. Am fost impresionat de ceea ce am văzut în Cimitirul Păcurar, din Iaşi, acolo unde se găsesc în jur de 500 de morminte a celor care au fost asasinaţi în aceea perioadă şi am plecat apoi spre Podul Iloaiei, să văd unde este înmormântat bunicul meu. Am cumpărat buchete mari de gladiole, pe care le-am aşezat la acel mormânt comun şi am citit ceea ce scria pe piatra funerară, de la groapa comună, unde sunt, aşa cum v-am menţionat deja, peste 1200 de oameni îngropaţi. Şi am avut surpriza extraordinară să vedem o femeie care locuia în apropiere şi care a venit cu o găleată de apă ca să ne spălăm pe mâini, aşa cum se obişnuieşte când pleci dintr-un cimitir. Am întrebat-o pe femeia respectivă dacă ştie ceva despre evenimentele din iunie 1941 şi mi-a spus că tatăl ei a fost cel care a cărat morţii cu roaba din Trenul Morţii în groapa comună. Văzând-o pe această femeie, i-am spus colaboratorului meu : “iată, aşa arată o adevărată femeie româncă”. Şi atunci l-am rugat pe colaboratorul meu să-i dea nişte bani, pentru că era o femeie sărmană, dar cinstită şi curajoasă. La plecarea din cimitir mi-am zis : “uite, am fost să-l caut pe bunicul, l-am găsit, dar nu era acasă” şi asta pentru că nu am să ştiu niciodată dacă şi el se află în aceea groapă comună şi nu am să ştiu mai mult decât ceea ce mi-au povestit alţii, care au participat la acele evenimente.
La comemorarea respectivă, făcută cu ani în urmă, la Iaşi, a vorbit primarul de atunci, Constantin Simirad, care a decedat între timp, dar care a fost un adevărat primar. Acesta a susţinut un discurs impresionant. A mai fost prezent şi Mitropolitul Moldovei precum şi mulţi alţi oameni, care au lăsat o impresie extraordinară. Atunci s-au prezentat lucrurile astfel : “în stânga sunt militarii români, eroii noştri, căzuţi la datorie, iar în dreapta, alţi eroi, cetăţenii evrei, omorâţi la Pogromul de la Iaşi”. Amintirile acestea le-am transmis atunci şi corespondentului unui post de televiziune israelian, care se găsea în Moldova şi care era originar din Botoşani , căruia i-am spus că dacă ar vrea să facă un reportaj adevărat ar trebui să stea de vorbă, nu numai cu noi, dar şi cu colaboratorul meu, care era venit din altă ţară şi care era impresionat de ceea ce văzuse la Iaşi, era copleşit de evenimentele ce se petrecuse într-o Românie a anilor 1941.
Acum, la 80 de ani de la evenimentele petrecute, am aprins o lumânare pentru bunicul meu, care a murit, aşadar, acum 80 de ani. Fiind şi ziua de Sfântul Petru şi Pavel, am aprins lumânare şi pentru fostul meu şef, Petru Georgescu, profesorul meu, care era şi născut în această zi. Dumnezeu să-i odihnească-n pace ! ”, ne-a povestit emoţionat, academicianul Corneliu Sabetay, preşedintele Comunităţii Evreieşti din Craiova.
