Seara s-a anunţat una nefastă pentru Ştiinţa din primul minut al meciului cu Sepsi. Baiaram, principalul jucător under al echipei, a fost victima agresivităţii echipei lui Grozavu, una care nu se rezumă la partea fotbalistică a expresiei. Meciul în sine nu a adus nimic nou faţă de ce arătaseră alb-albaştrii recent. Craiova este o echipă organizată defensiv, dar care nu prea se descurcă pe tranziţia pozitivă. Nici pe contraatac nu prea există potenţial, când lipseşte Ivan. Cu Mateiu şi Cicâldău exasperant de imprecişi, cu Nistor retras la munca de jos, cu fundaşi laterali, cu potenţial ofensiv, nevoiţi să rămână în jumătatea proprie, cu extreme boante precum Câmpanu şi Camara, care nu au vreo şansă să-şi câştige duelurile, e greu să pretinzi ceva, cu atât mai puţin să te baţi la titlu. Reproşurile la adresa atacanţilor sunt în van, atâtea timp cât nu le poţi livra vreo minge în careu. Tudorie a avut trei ocazii în trei meciuri, două pe nişte intercepţii ale sale, pe care nu le-a speculat, şutând în bară, cu CFR, şi simulând un fault, cu Sepsi, şi una transformată, cu Viitorul Pandurii, la pasa lui Camara.
Craiova pare că poate juca la nesfârşit fără să primească gol, dar în acelaşi timp îşi creează ocazii aproape exclusiv din faze fixe. Fără probleme, Ştiinţa putea fi în această paradigmă şi cu nişte antrenori defensivi autohtoni, Săndoi, Neagoe, etc. Pe de altă parte, Ouzounidis îţi asigură o atmosferă pozitivă. Fiind străin, Ouozounidis are garantate susţinerea şi respectul, chiar şi când sunt astfel de meciuri, în care echipa nu are nicio ocazie de gol pe teren propriu. Sigur, parcursul cu grecul pe bancă nu este deloc rău, poate chiar reflectă valoarea lotului. Problema este dacă asta îşi propune să joace Craiova, dacă astfel de fotbal vrea să promoveze. Cu echipele modeste, precum Viitorul Pandurii, te poţi impune datorită diferenţei de valoare, jucătorii mai buni pot specula anumite situaţii, chiar şi fără un joc elaborat al grupului. Cu echipele care ies la joc, precum FCSB sau Botoşani, te poţi bizui că le poţi prinde pe contraatac şi apoi te vâri cu totul în careul propriu. Dar ce faci când apar Clinceni, Sepsi, CFR, Chindia şi alte astfel de echipe, defensive, organizate, arţăgoase, care abundă prin România?
Şi totuşi, Sepsi n-a refuzat jocul în Bănie, ba chiar ea a dictat ritmul în multe momente. Craiova s-a temut nu numai în discurs, precum Dan Petrescu, de Sepsi, ci şi pe teren. Ouzounidis a terminat meciul cu doi fundaş dreapta şi trei închizători, semn că a zis “parakalo” şi pentru acest punct. Fără a insista pe formula folosită şi pe schimbări, un singur lucru pare puţin bizar, în cazul în care îţi propui totuşi să te baţi la titlu: de ce să joci cu Vlădoiu atacant dreapta ?(şi nu e prima dată), când îl poţi introduce pe postul lui, fundaş dreapta, Camara poate bine-mersi să revină şi el atacant dreapta, unde joacă de obicei, iar Vătăjelu să fie trecut extremă stânga, acolo unde a jucat mult timp în Cehia. Mai ales că Vătăjelu, cel care un an de zile a avut o lehamite iritantă şi a trăit din amintirile evoluţiilor care îl propulsaseră peste hotare, a revenit de ceva timp la un nivel înalt, fiind chiar cel mai bun jucător al echipei în destule meciuri.
Revenind la disputa propriu-zisă, n-am văzut decât o luptă fără orizont, cu mingi ricoşate ca la biliard, şi câte o semi-ocazie a fiecare parte, Sepsi, în prima repriză, Craiova, în prelungirile jocului, ambele la faze fixe. Nimic mai mult. Sigur, până la urmă, pentru Craiova e important să-şi păstreze locul 3 şi să pregătească finala Cupei României, pentru un sezon care ar putea fi catalogat drept reuşit. Şi, de ce nu, să mai bifeze nişte meciuri fără gol primit. E adevărat, FCSB era de depăşit pe final de sezon, fără Man şi Coman, CFR nu-l mai are pe Dan Petrescu şi este chiar mai lipsită de idei decât Craiova, numai că are un plus evident de experienţă. Dar când nu-ţi poţi crea nicio ocazie într-un meci (nu se mai întâmplase acest lucru de pe vremea lui Piţurcă) e greu să te mai agăţi de slăbiciunile rivalilor…
Universitatea Craiova: Pigliacelli 6 – Vătăjelu 6, Papp 6, Constantin 6, Bancu 6 – Mateiu 4, Nistor 5 – Câmpanu 4 (70 Vlădoiu) 4, Cicâldău 4 (84 Fedele), Baiaram (5 Camara) 4 – Tudorie 4 (70 Mamut) 4. Antrenor: Marinos Ouzounidis.
Sepsi: Niczuly – Dimitrov, Ninaj, Mitrea, Ştefănescu – Păun (77 Achahbar), Fofana (62 L. Kovacs), Aganovic (46 Gonzalez) – Golofca (46 Bajrovic), Safranko, Nouvier (59 Petrila). Antrenor: Leo Grozavu.
Arbitri: Horia Gabriel Mladinovici 5.
Foto: www.ucv1948.ro
