Ca urmare a numeroaselor cazuri de escrocherii înregistrate în ultima perioadă, în care au fost implicaţi angajatori cehi şi români care au înşelat cetăţeni din mai multe judeţe ale ţării, din zone izolate, unde silvicultura şi agricultura sunt ocupaţiI de bază, iar populaţia este săracă şi neinformată, Inspecţia Muncii va declaşa o campanie de informare a cetăţenilor şi va difuza ghiduri despre munca în străinătate pentru a preveni repetarea unor astfel de evenimente.
Inspectorii de muncă avertizează persoanele care vor să lucreze în străinătate că, înainte de a apela la serviciile unei societăţi comerciale ce are ca activitate principală „selecţia şi plasarea forţei de muncă”, solicitanţii locurilor de muncă din străinătate trebuie să se adreseze Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) în raza căruia societatea îşi are sediul şi în vederea solicitării de informaţii referitoare la înregistrarea firmei la ITM, precum şi la sancţiunile aplicate, dacă a fost cazul. “De asemenea, trebuie să verifice dacă la semnarea unui contract individual de muncă în străinătate acesta cuprinde cel puţin următoarele elemente: ţara de reşedinţă, denumirea angajatorului cu toate datele de identificare: adresă, număr de telefon/fax, descrierea muncii şi a condiţiilor de muncă, durata timpului de muncă şi de repaus, durata contractului individual de muncă, condiţiile de salarizare, condiţiile de transport, locuit, condiţiile de protecţie socială”, explică reprezentanţii de la Inspecţia Muncii. Totodată, aceştia atrag atenţia asupra faptului că persoanele fizice nu au dreptul să exercite activităţi de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate.
Ce spune legea despre activitatea de “selecţie si plasare a forţei de muncă?
Legea nr. 156/2000 reglementează condiţiile în care societăţile comerciale pot desfăşura activitate de selecţie şi plasare a forţei de muncă în străinătate. Astfel, conform legii, agentul de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie o societate românească ce are ca activitate principală „selecţia si plasarea forţei de muncă”, să dispună de spaţiul şi de dotările necesare pentru buna desfăşurare a activităţii, să aibă încadrat în muncă personal cu experienţă în domeniul forţei de muncă, să organizeze o bancă de date care să cuprindă ofertele şi solicitările de locuri de muncă în străinătate, informaţii referitoare la condiţiile de ocupare a acestora şi la calificările şi aptitudinile solicitanţilor aflaţi în evidenţa lor, să încheie cu persoane juridice, persoane fizice şi organizaţii patronale din străinătate, după caz, contracte care conţin oferte ferme de locuri de muncă şi să fie înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază îşi are sediul. “Agenţii de ocupare a forţei de muncă au obligaţia de a încheia cu cetăţenii români contracte de mediere. Aceste contracte trebuie să conţină, printre altele, elementele principale privind tariful de mediere, durata contractului şi modul de soluţionare a eventualelor litigii. De asemenea, agenţii au obligaţia de a asigura încheierea contractelor de muncă dintre cetăţenii români şi angajatorii străini şi în limba română”, mai spun inspectorii de muncă.
