Nu avem motive speciale să lăudăm conducerea ISJ Dolj, care probabil nici nu s-ar simţi confortabil, dar nici să îi facem reproşuri aiurea după reluarea cursurilor şcolare, faţă în faţă, în gimnazii, în circumstanţele cunoscute. Potrivit unei hărţi a reţelei doljene de învăţământ, la finele săptămânii trecute, între timp au mai survenit câteva, nu multe, corective, în scenariul „verde” se aflau 88 de unităţi de învăţământ ce includeau şi Colegiul Naţional „Tudor Vladimirescu”, în scenariul „galben” – 125 de unităţi, iar în cel „roşu” 4 unităţi şcolare. Au ieşit, ieri, din scenariul „roşu” localităţile Mischi, Dragoteşti şi Gherceşti, intrând în scenariul „galben”, în schimb în scenariul „roşu” s-a dus comuna Cârcea. Nota bene: ISJ Dolj, prin inspectorii de specialitate monitorizează starea „la zi” în fiecare localitate a judeţului, în temeiul datelor furnizate de DSP Dolj, decizând asupra ansamblului de măsuri ce trebuie cu promptitudine luate. Să admitem aşadar că prima săptămână, după reluarea fizică a cursurilor, n-a adus elemente de nelinişte, ceea ce evident nu înseamnă că s-a scăpat de pandemia nemiloasă, cu consecinţele ei dramatice. O certitudine deja se degajă, în baza tuturor evaluărilor: se poate salva anul de învăţământ, doar printr-un plus de angajare, responsabilitate, devotament, dăruire, al cadrelor didactice şi o implicare exemplară a corpului de inspectori şcolari din cadrul ISJ Dolj, puşi cu toţii în faţa unor încercări fără precedent. Educaţia a avut dintotdeauna roluri multiple pentru indivizi şi societate. Ne aflăm într-un moment greu de descris, nu numai la noi, ci peste tot în Europa. Peste puţine zile se împlineşte un an, nu îi spunem „de deşcolarizare”, în care se face carte, -cu precădere- în licee, în sistemul online. Unul de-a dreptul anacronic, după nu puţine voci îndreptăţite, incluzând şi dascăli cu vocaţie şi experienţă. Şi aşa sistemul de învăţământ preuniversitar de stat fusese încetul cu încetul deconstruit şi apoi reconstruit ca baterie pentru diverse grupuri de interese speciale, fiindcă au apărut specialişti în curricule, specialişti în ştiinţele educaţiei, producători de softuri, en-gross-işti de ideologie (de gen, multiculturală, neo-liberală, civică ş.a.m.d.), motivational-speackers şi tot felul de brigăzi artistice cu finanţare europeană şi aprobarea instituţiilor statului, care sub pretextul luptei împotriva drogurilor sau violenţelor domestice au expus elevii, la propagandă virulent imorală. Ne-am deprins să nu mai avem încredere în noi înşine şi să ne considerăm inferiori oricărui comis-voiajor al schimbării modului nostru de viaţă. O paranteză, pentru edificare: în martie (29-30) 2019 cu prilejul unui simpozion organizat la Sinaia de Fundaţia „Alexandrion” (până şi fabricile de băutiru spirtoase se ocupă de reformarea educaţiei noastre) prin pedagogul britanic Brian Male se spunea că „trebuie să renunţăm la un sistem de educaţie creat pentru secolul al XIX-lea şi să îl înlocuim cu unul pentru secolul al XXI-lea”. Ar fi un comentariu prea larg, la care renunţăm, fiindcă altceva ne presează. Aşadar, să revenim: ne aflăm deja în partea a doua a unui an de învăţământ, din cale afară de greu circumscris parcă „capitalismului căpşunier multilateral dezvoltat”. Este un an şcolar din care numai dascălii cu vocaţie, animaţi de dragoste faţă de elevi şi ţară, misionari, apostoli ai neamului, mai pot salva ce se poate salva. Alminteri, prin intermediul ONG-urilor, duhul economiei corporat-globaliste va sufla cum vrea. Modelul de dascăl al „domnului Trandafir”, trebuie resuscitat în toate şcolile doljene, ca o obligaţie de conştiinţă.
