Fireşte, într-o campanie electorală, cum este cea pentru alegerile locale, nu există menajamente, ci bătălia pentru anumite primării, considerate consacrate „fiefuri” fie social-democrate fie liberale, are particularităţile ei, mai exact accente de cinism politic. Un asemenea „fief” este comuna Işalniţa, aşezată în buza Craiovei, devenită de ani buni un model de bună gospodărire şi inspiraţie urbanistică. Actuala înfăţişare a comunei este neîndoielnic legată de numele lui Ovidiu Flori. După un mandat de viceprimar (2008-2012), urmat de altul de primar (2012-2016), succedat –parţial- de un al doilea mandat (2016-2020), Ovidiu Flori şi-a văzut blocat dosarul de candidatură, în urma unei contestaţii liberale, pe motivul unei incompatibilităţi, declarate în 2015 de ANI. Nu comentăm nici decizia ANI şi de bună seamă nici deciziile instanţelor de judecată, care au validat incompatibilitatea constatată. E o poveste lungă. Nelimpezindu-se lucrurile în Parlament, în pofida unor încercări, ne aflăm unde ne aflăm, cu „pierderi” reciproce în toate taberele politice. Pentru moment comuna Işalniţa pierde un primar destoinic: Ovidiu Flori. Care a racordat comuna, vestită pentru faima legumicultorilor ei, care contează pe pieţele Craiovei, dar şi pe cele din Valea Jiului, şi nu numai, la o respiraţie autentic europeană. Integral asfaltată (circa 24 km2) dotată cu sală modernă de sport, incubator de afaceri, centru de prestări servicii comunale, alimentare cu apă, canalizare, etc., grădiniţe, şcoală nouă, dispensar modern, prin aspirarea de fonduri europene, Işalniţa pare mai degrabă un „buzunar” al Craiovei, decât o comună, ne referim la statut, fie ea îngrijită, modernizată în tiparele ei, cu străzi drepte şi paralele iluminate peste tot, la orele serii. E drept, pentru respectarea adevărului, că un cult al muncii s-a transmis de la o generaţie la alta, fiindcă hărnicia celor circa 3500 de locuitori, pare fără pereche. Cine îi va succede lui Ovidiu Flori, repetăm dotat cu vocaţie edministrativă, va fi probabil Tibi Dascălu, jurist din 2002 la Primărie, fiul celui care nu a acceptat în 1990 distrugerea acareturilor fostei cooperative agricole, înfiinţând cu acceptul oamenilor o asociaţie agricolă prosperă. Cum cunosc bine comuna, fiindcă anii copilăriei i-am petrecut aici, unde m-am şi născut, Işalniţa rămâne un reper biografic. Certă este o realitate: numele lui Ovidiu Flori se bucură de respect deplin, reverberează în rândul localnicilor, prin însemnele durabile lăsate ca primar şi îndemnul său va conta. Comuna despre care aminteşte marele om politic Constantin Argetoianu, în memoriile sale, „Pentru cei de mâine, amintiri din vremea celor de ieri”, mama sa fiind bună prietenă cu Elisa Opran „fiinţă inteligentă”, fiica lui Pera Opran, mare moşier, căruia îi plăcea literatura, studiase în Italia, citea toată ziua pe Dante, şi încercase chiar să-l traducă în stihuri alminteri mediocre, bucurânduse de vază printre lumea bună a Craiovei, Işalniţa se află în marş asimilând ceea ce prinde şi refuzând, cu ostentaţie, ceea ce găseşte de cuvinţă. Cu o istorie interesantă, cu oameni teferi, de o tenacitate autentic oltenească, comuna priveşte încrezătoare spre un „mâine” pe care îl pregăteşte cu oamenii pe care îi va alege la apropiatele „locale”. Ceea ce nu mai trebuie repetat este că autoritatea lui Ovidiu Flori va conta, sensibil în campania electorală, care va opune pe Tibi Dascălu (PSD) lui Alin Paul Dragu Neamţu (PNL).
