Pigliacelli – A avut o intervenţie majoră, la Rondon. Nu i se pot imputa golurile. Nu a făcut nicio gafă de la reluarea campionatului.
Vlădoiu – Impresia că a jucat bine, oferită de cele câteva incursiuni, nu este tocmai corectă, nu a fost peste nivelul echipei decât la determinare. La golul 2 nu a strâns în centru, iar la pasa lui Omrani a fost prins într-o zonă moartă, poziţionare greşită, nici nu s-a dus să blocheze centrarea spre Rondon. S-a găsit un fundaş dreapta, dar nici pe departe nu e de nivelul dorit, de titlu sau grupe europene.
Acka – A fost singurul său meci slab din play-off, dar şi ce meci! La primul gol a luftat, oferind corner, apoi l-a scăpat pe Vinicius. Poate l-a faultat stoperul advers, dar nu ai voie să te laşi intimidat în astfel de momente. Şi la golul al doilea are vină…
Cosic – E surprinzător de slab pentru CV-ul său, cu meciuri la ŢSKA Moscova sau AEK Atena, în competiţii importante. La al doilea gol s-a năpustit în Vinicius, lăsându-l pe Boli liber. Fault de penalty apoi…Cine credea că Bergodi a revoluţionat sistemul defensiv s-a păcălit amarnic. Bergodi nu a făcut decât ca echipa să se apere cu mai mulţi jucători, i-a degrevat de unele responsabilităţi pe fundaşi.
Vătăjelu – Slab, fără inspiraţie, pe ambele faze. Una dintre repatrierile inutile, parcă nici Briceag nu juca în halul acesta. A dat o centrare decentă abia pe final, respinsă de Arlauskis. Ar fi de păstrat numai de dragul vremurilor trecute, altfel îţi aduci un back-up serios pentru Bancu.
Mateiu – Impresia e că joacă doar pentru că nu are niciun fel de concurenţă şi pentru că este un veteran, altfel, rar am văzut jucători aşa bezmetici. Nici fizic nu mai poate, ar trebui să se cam termine aventura sa la Craiova. De doi ani nu mai joacă nimic.
Nistor – A fost cel mai bun cât a putut, apoi s-a stins şi el. Păcat de acel gol, n-a putut fi apărat, gestionat, deşi a venit când trebuia.
Cicâldău – A fost blocat bine, n-a reuşit foarte mult pe construcţie. La faze fixe, câteva din centrările sale au fost practic pase de gol, dar nefructificate. Din păcate, a inistat să bată acea lovitură liberă de la aproape 30 de metri, nu e apanajul său, de la mare distanţă sunt mai eficienţi Mihăilă sau Koljic.
Mihăilă – Practic, nu a existat pe teren. Nu poate fi caracterizat, fiindcă nu l-am remarcat decât în caseta de meci. OK, nu-i poţi pretinde să fie primadonă, deşi a făcut un play-off foarte bun şi erau mari aşteptări de la el, dar chiar în halul acesta să te prezinţi la acest meci decisiv…
Bărbuţ – Putea marca la acel şut cu stângul, a tras în Vinicius. I-a pus apoi pe adversari pe contraatac de două ori, cu driblinguri în zone interzise. E clar că a fost depăşit de meci. De când a venit la Craiova nu poate depăşi statutul de rezervă.
Koljic – El i-a scos mingea lui Nistor, dintre mai mulţi adversari, la gol. S-a zbătut mult, dar departe de poartă, nu a avut decât o minge utilă, acea centrare pe care a reluat-o cu capul puternic, peste poartă. Rămâne cel mai bun atacant din Liga I, fără doar şi poate.
Baiaram – A avut o mare ocazie în prelungiri, cu capul.
Ivanov – A jucat puţin, dar a fost mai coerent ca Mateiu.
Ivan – A încercat să joace, să se implice, nu i-a ieşit nimic. Ce inspiraţie să aibă, când cu o oră şi ceva înainte de meci era preocupat de like-uri pe reţelele de socializare?
Oricum, dacă astfel a pregătit Bergodi un meci decisiv pentru titlu, n-ar trebui să mai avem vreo speranţă dacă rămâne italianul antrenor. Atât tactic, dar mai ales din punct de vedere al motivaţiei, Craiova a fost depăşită net. Şi am avut 1-0, chiar dacă numai din zbaterea lui Koljic şi inspiraţia lui Nistor. Păi e posibil ca o echipă care câştigase deja 2 titluri să fie cu mult mai determinată, mai ambiţioasă, mai dornică de a câştiga, decât una care nu luase un titlu de pe vremuri şi ai cărei jucători nu aveau niciun punct comun cu gloria?! Dar, probabil din cauza asta nici nu au jucătorii Craiovei vreun trofeu important în palmares…Să ştii că eşti la 90 de minute de intrarea în istorie şi să te comporţi de maniera asta?! OK, poate îţi tremură picioarele de emoţie, din cauza presiunii, dar când vezi „pensionari” ca Deac, Camora, Vinicius sau Hoban că aleargă dintr-un colţ în altul al terenului şi tu stai şi te lipeşti de coechipier, căutând alibi, atunci n-ai cum să realizezi ceva…
