Din când în când e bine să mai privim şi la alţii, de la care avem ce învăţa, în multe privinţe. Potrivit unui sondaj Ifop, popularitatea premierului francez, Edouard Philippe, a crescut în numai două luni cu 14 puncte procentuale, devansându-l acum pe preşedintele ţării, Emmanuel Macron, cu 9 procente. Paradoxal, francezii n-au o încredere deosebită în Executivul lor, pentru a gestiona criza sanitară-, de altfel înregistrează 28.132 de morţi, numărul persoanelor spitalizate rămâne ridicat, potrivit Autorităţii de Sănătate Publică- dar se arată mulţumiţi de premierul Edouard Philippe pentru stilul său calm, sobru, disponibilitatea la dialog. Cu 57%, şeful guvernului se instalează pe locul doi, după intuşabilul Nicolas Hulot, ex-primar de Le Havre, actualmente ministru, într-un meci al personalităţilor. Răspunzând unei interpelări din Senat, premierul francez a estimat ieri că „UE n-a fost la înălţimea crizei” coronavirusului, salutând cum era şi firesc planul ambiţios de relansare economică de 500 miliarde euro, iniţiat luni de Franţa şi Germania, în pofida reticenţelor cancelarului austriac Sebastian Kurz, alături de liderii Olandei, Suediei şi Danemarcei. Edouard Philippe a spus clar, fără nici o inhibare, că UE n-a fost la înălţime. Să nu uităm că la 16 aprilie a.c., preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a prezentat scuzele „cele mai sincere” Italiei, după apelul -neluat în seamă- venit din partea guvernului Giuseppe Conte. Criza economică oferă ocazia Franţei şi Germaniei de a căuta soluţii, de a pregăti un viitor, prin reforme structurale, printr-un redemaraj economic vital pe fondul crizei coronavirusului. Merkel şi Macron au propus Uniunii Europene contactarea unui împrumut de 500 miliarde euro, sumă ce ar urma să fie dirijată spre regiunile şi sectoarele cele mai afectate de criză. În faţa ameninţărilor naţionaliste, UE caută să menţină unitatea şi aşa fragilă a partenerilor, de care economiile Germaniei şi Franţei au mare nevoie. Să revenim. Trei ani la Matignon, trei crize majore de înfruntat pentru actualul premier francez: vestele galbene, reforma pensiilor şi acum Covid-19. Dar Edouard Philippe refuză expresia „infernului de la Matignon”, deja uzată. Costumul de premier îl prinde, scrie presa franceză. Ţine cont de părerile primarilor şi preşedinţilor de regiuni, în deciziile pe care le ia, deşi într-un document al Executivului european privind evaluarea politicilor sanitare ale tuturor statelor membre „sistemul francez, deşi permite obţinerea de bune rezultate, a pus în lumină lacune serioase”. Fireşte nu ne interesează din cale afară, cum este poziţionat în sondaje premierul francez, dar am găsit de cuvinţă că se poate privi spre stilul său de lucru. Şi am fi dispuşi, în context, să fim de partea premierului Ludovic Orban, uneori prea încântat de sine, ca de pildă în ultima apariţiei publică, excesiv de ispitit de polemică. În plus, dornic să lase impresia că în faţa noastră „străluceşte” o luminoasă galerie de miniştri neiubiţi, nedreptăţiţi, neînţeleşi în suficientă măsură. Dar toţi, buni şi la locul lor. Portretele lor, unele sunt grăitoare. Le pune beţe în roate doar opoziţia. Arma la îndemână, zgomotul, retorsiunea, gesticulaţia, moţiunile simple şi aşa mai departe. Fără atâtea piedici am fi fost deja în rai. Aşa, tot ce ne rămâne de făcut este să mergem până la capăt. E drept, autocritica funcţiona cât de cât la alţii. Una peste alta stăm bine. Şi programul de relansare economică după pandemia de coronavirus bazată într-o bună măsură pe banii atraşi de la UE, prin proiecte de investiţii, nu sună deloc rău. Asta ne-a comunicat, cu emfază, Ludovic Orban aseară, arătându-se şi mulţumit şi optimist.
