De când ne ştim, de fiecare dată, Sărbătorile Pascale au fost aşteptate în febrilitate şi emoţie. Cu timiditate ne-am amintit şi anul acesta de venirea lor, asociate -ca niciodată- cu posibilul vârf al pandemiei de coronavirus. Postul a fost mai greu, iar momentele religioase specifice Săptămânii Mari nu s-au mai concretizat, slujbele de Denie n-au avut enoriaşi în naos. Săptămâna Mare a fost una a contradicţiilor legate de protocolul dintre BOR şi ministerul de Interne. Prilej de gâlceavă. Sărbătorile Pascale reprezintă drumul de la suferinţă la reînviere, de la trădare la compasiune, de la dezamăgire la speranţă. Fiecare are propria sa Golgotă. Criza ne aduce în ipostaza de a regândi relaţia noastră cu natura dar şi cu ceilalţi. În urmă cu puţine momente preşedintele Klaus Iohannis a încercat să transmită un mesaj de circumstanţă legat de Sfintele Paşte. Ne-a spus că nimeni nu a fost pregătit pentru o asemenea confruntare. Ne-a mai spus că rămân în vigoare restricţiile. De Paşte mesajul central al sărbătorii era bucuria şi speranţa. Mai nou, este şi curajul. Bucurie pentru că aceasta a fost starea sufletească, după Înviere, a celor care i-au fost alături lui Iisus şi speranţă pentru că Învierea trebuie înţeleasă ca o şansă dată tuturor, şi pe care oamenii şi-o dau sieşi. Hristos a Înviat! Şi încă o dată: mult curaj!
