Un optimism bine temperat, ca să parafrazăm titlul unui roman bine cotat într-un top al “Observatorului Cultural” (autor – Mircea Horia Simionescu), a definit discursul de aseară al preşedintelui francez, Emmanuel Macron. Un discurs, în care retorica de război a fost substituită cu compasiune şi multă modestie. Pentru a patra oară, în actuala criză, liderul de la Elysee s-a adresat francezilor anunţând continuarea izolării –rămânerea în carantină- pentru încă o lună, adică până la 11 mai a.c.. A pus bineînţeles condiţii la ieşirea din izolare. De ce e important discursul lui Emmanuel Macron? Pentru că vedem cum procedează şi alţii, de care suntem legaţi afectiv şi nu numai. Începând cu data anunţată, ieşirea din izolare se va face cu deschiderea progresivă a creşelor, şcolilor gimnaziale şi liceelor, în timp ce universităţile nu vor primi la cursuri prea curând studenţii. Cinematografele şi restaurantele vor rămâne închise, iar festivalurile de orice natură vor fi interzise şi după 11 mai a.c.. Frontierele cu statele non-UE vor rămâne de asemenea închise şi după data menţionată. Pe un ton uşor patetic, pe alocuri, cu accente bine puse, respectarea corectă a rolului pauzei şi a sensului cuvintelor, Emmanuel Macron a fost „în rol”. A mulţumit tuturor celor implicaţi în aceste momente, pentru a face faţă crizei sanitare, acestui virus necunoscut, după cum s-a exprimat, cu o forţă de propagare devastatoare. Discursul a avut cadenţă şi forţă de persuasiune. Au existat şi lacune, a admis preşedintele francez, menţionând lipsa măştilor, a mănuşilor şi gelurilor dezinfectante. De aseamenea, unele slăbiciuni ale sistemului de Sănătate au fost atenuate prin colaborarea foarte bună –de reţinut- între spitale de stat şi cele private. A mulţumit medicilor germani şi luxemburghezi pentru primirea unor pacienţi francezi. Ultimul bilanţ indica 15.000 de decese din cauza coronavirusului în Franţa. Numai în ultimele 24 de ore au murit 335 de oameni, comparativ cu cei 310 decedaţi înregistraţi duminică, în reţreaua spitalicească. Situaţia, la prima observaţie, nu e deplin stăpânită. În plan social Emmanuel Macron a vorbit de şomajul parţial şi finanţarea unor anteprize, anunţând un plan specific pentru sectoarele dur afectate precum turismul şi cultura. Speranţa obţinerii unui vaccin este încă… departe. Dar toate opţiunile rămân explorate şi nici o pistă neglijată. A pus accent pe prevenţie, într-un domeniu în care, nici fracezii „n-au fost la înălţimea epidemiei”. Fără să divulge şi Emmanuel Macron a lăsat impresia că ţara sa se va inspira din experienţele care dau rezultate în alte locuri. Discursul a avut valenţe umane desluşibile, preşedintele francez înţelegând că izolarea care se prelungeşte încă o lună poate genera suferinţe interioare, cu consecinţe în anii care vin, pentru persoanele vulnerabile. Deşi ora reconstrucţiei n-a venit, şeful statului francez a lăsat de înţeles că data de 11 mai va marca debutul unei noi etape. Cum spuneam, concret, anteprizele îşi vor deschide porţile, angajaţii se vor întoarce la lucru, producţia va fi redeschisă, precum comerţul şi serviciile. Poate discursul n-a fost unul exhaustiv, fiindcă nici nu s-a dorit aşa ceva, dar prin tonalitatea sa a fost unul liniştitor, de un optimism bine temperat, cum spuneam în debutul articolului, bine primit de media din Hexagon.
