Ion Marinică, meteorologul craiovean, care rămâne modelul de expertiză în materie, opinează că răcirea „abruptă” din luna martie, cum este cea de astăzi, vine sistematic an de an, uneori însoţită de zăpadă, alteori neînsoţită, constituind ceea ce se poate defini drept o „anomalie climatică”. Zăpadă şi temperaturi joase ne trebuiau de Crăciun, nu acum, când amăgiţi de vremea caldă, caişii şi corcoduşii au explodat în floare, şi s-au văzut bombardaţi cu fulgi de nea, aidoma magnoliilor trufaşe, deşi spune calendarul bisericesc cei 44 de mucenici şi-au bifat şi ei prezenţa, auzindu-se strigând cocorii. A nins deloc frumos, deloc la vremea potrivită, întristând până şi urzicile de sezon, de pe lângă gardurile îmbătrânite, încălzite de ulucile acestora, ca să nu mai vorbim de supărarea apăsătoare de care suntem copleşiţi, care face imposibilă alunecarea noastră, lină, în noul anotimp. Unul de care lumea tânără îşi va aminti multă vreme. “Zăpada mieilor”, cum sunt numite ninsorile din luna martie, deşi a necrozat toate magnoliile multicolore, a refăcut umiditatea din sol, în mare suferinţă, după o iarnă calică în precipitaţii.
