Am fost chemată de vecina mea la un eveniment caritabil organizat de Asociația „Glasul Sufletului”, la Casa de cultură din în Țicleni. Era vorba de o întâlnire de ajutorare a unui copil, Andrei Manasia, bolnava din a doua sa zi de viață. Primul diagnostic pus de către medici a fost epilepsie idiopatică și sindroame epileptice cu debut localizat.
Am luat bilet de la intrare. Am plătit cei 15 lei, bani care vor ajunge la Andrei. Înăuntru era o scenă mică, ceva mai sus față de scaunele spectatorilor. Sala, nu foarte încăpătoare, era deja aproape plină. M-am așezat aproape de mijlocul săli. Au urcat pe scenă artiști precum Lorena Andei, Ionică Bala, Roxana Croitoru și mulți alții. Cu sonorizarea a ajutat trupa Adi Ologu. În scurt timp s-a şi format o horă în fața scenei, în miezul căreia am remarcat o femeie slabuță, cu părul prins în coc, îmbrăcată într-un tricou albastru, cu legitimație de organizator în piept. După ce oamenii s-au așezat la locurile lor, ea s-a dus lângă scenă. Curiozitatea m-a făcut să mă duc la ea și să îi pun câteva întrebări.
Se numește Cristina Lia și locuiește în Rovinari, Gorj. Ea a înființat această asociație și a adunat mai mulți oameni care să o susțină în binefacere. Organizația este nonprofit, înființată de 2 ani, dar ea face asta de 3 ani. Zâmbitoare, îmi spune că este vânzătoare și că e mândră de acest lucru. Toți oamenii din organizație sunt simpli, au un job și fac asta fără a avea vreun beneficiu material, ci doar spiritual. 
Cristina Lia nu au trecut ușor prin viață. „M-am implicat în cazuri la care am simtit ca sunt chemată cu sufletul. Nu m-a trimis nimeni acolo, doar Dumnezeu. Fiecare are chemarea, rolul și dorința lui de a face asta.”
Ea se ocupă de găsirea artiștilor, de tot ce înseamnă organizare. De multe ori își lasă familia în spate pentru a se putea implica. E greu și cu job și cu familie și să se ocupe de organizație. Acum și-a dat seama că îi este greu să participe la cazuri medicale. Pe ea o consumă fizic și psihic. Simte că nu are putere să o facă, nu vrea să dezamăgească dacă ceva nu merge așa cum și-ar dori. Mai bine construiește o casă.
Discuția a continuat prin a-mi spune de ce face asta. Privirea i s-a făcut ca de sticlă, iar zâmbetul a început să piară. Cu lacrimi în ochi mi-a spus că face asta pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu. Fiica ei a avut un accident şi pentru că ea e acum pe picioarele ei, vrea să mulțumească în alt fel.
Oricine vrea să se alăture sau să ajute asociația, o poate contacta pe pagina „Asociația Glasul Sufletului”. Cristina își dorește cât mai mulți oameni în echipă, oameni care sunt dornici să facă un bine. 
Se promite o vindecare în proporție de 98%
Pentru Andrei Manasia există speranță în vindecare. După eveniment, am luat legatura cu părinții lui Andrei. Manasia Vasile și Adriana. Ei, Andrei și fratele său mai mare, Isaia, trăiesc dintr-un salariu de șofer de macara. 2.500 de lei lunar.
Înainte de sărbători, Andrei a avut o intervenție de displazie cerebrală. O zona a creierului i-a fost secționată, desprinsă de partea în care se afla și conectată la cealaltă parte a creierului, partea sanatoasă. Costurile operației, 40.000 de lei, au fost suportate de Consiliul local. Însă, spune tatăl, până a ajunge la operație au cheltuit toți banii pe care îi aveau. Aproximativ 50.000 de lei. Aveau nunta lor și botezul copilului programate în aceeași zi, iar acum se luptă să își țină copilul în viață și să îl ajute să aibă o viață cât se poate de normală. Banii pentru cele două evenimente fericite s-au dus pe tratamente, analize, drumuri, diagnostice. Cu banii au fost ajutați de întreaga familie. Mama Adrianei a facut chiar și un împrumut bancar pentru a-i putea ajuta.
Toți medicii i-au dat șanse minime, chiar nule de supraviețuire copilului, însă ei nu s-au dat bătuți. În lupta lor, au întâlnit-o pe doamna Dana Craiu, medic Șef la Secția de Neurologie Pediatrică la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Obregia”, București. Aceasta a fost cea care, dupa multe alte investigații ale altor medici, i-a aflat diagnosticul. A luptat cot la cot cu ei şi a crezut că există speranță în vindecare. Are şi ea un copil cu probleme medicale. Vasile îmi spune cu vocea tremurată că înainte de operație copilul său „era o legumă”, nu mișca, nu vedea, nu făcea nimic. 
Acum, după operație, este deja mult mai bine, mișcă, este un copil vioi, activ. Încă mai sunt crize, convulsii și tulburări de vedere pentru că a avut coagulări de sânge la operație și complicații. Operația trebuie repetată. Familia neavând bani, aceștia au fost adunați din mai multe evenimente, strângeri de fonduri și urne, la inițiativa Cristinei Lia. Unul din evenimente a fost cel de la Țicleni.
Banii adunați din toate părțile sunt suficienți pentru repetarea operației, dar nu și pentru timpul și cheltuielile de după operație. Andrei va trebui să facă ședințe de kinetoterapie în București, iar părinții săi trebuie să stea acolo pe perioada tratamentului. Speră să se descurce cu banii. Operația va fi repetată atunci când Andrei va fi vindecat după prima intervenție. Ei încă așteaptă asta.
După toate tratamentele și operațiile pe care Andrei le va face, se promite o vindecare în proporție de 98%. Va avea mici dificultăți în a-și mișca partea stângă a corpului și câmpul vizual ușor îngustat, în rest va fi un copil normal. Va duce o viață ca oricare alt copil, va putea să ia permisul de conducere, să se ducă la școală. „Nu toți copiii sunt perfecți, dar trebuie să îi susținem cât de mult putem.”
ALINA CÎLŢU
(Studentă Jurnalism, ANUL III)
