Craiova, un izvor de cultură uitat

0
1097

Craiova, este oraşul în care tradiţia începe să dispară, iar locuitorii luptă să păstreze vie amintirea unor vremuri apuse.

           De la horele din sat şi până la tradiţionalele covoare olteneşti, toate sunt păstrate la cea mai veche construcţie din Craiova şi anume Casa Băniei. După cele mai multe opinii istorice, casele băneşti au fost construite în centrul Craiovei, lângă Biserica Sf. Dumitru, pe locul altor clădiri boiereşti mai vechi, ce au servit drept reşedinţă a banilor şi loc de adunare a Divanului Craiovei. Când Oltenia a intrat sub ocupaţia austriacă, documentele atestă existenţa caselor băneşti din Craiova: „i-au adus la judecată înaintea noastră, în divan, aicea la Casele Băneşti…”. Ca urmare a înfrângerilor suferite de austrieci, în 1737, Craiova a fost ocupată de turci, iar Casele băneşti au rămas în paragină după plecare otomanilor. Urmează apoi o perioadă de negocieri între Episcopul Râmnicului, Grigorie Socoteanul şi Grigore al II-lea Ghica, domnitorului ţării Româneşti. Scopul Episcopului a fost să primească casele băneşti, dar mai târziu, la 1774, Constantin Argetoianu a vrut să o despartă de Casele Băneşti printr-un zid, iar odată cu trecerea vremii, casele suferă stricăciuni în timpul războiului ruso-turc, până când Episcopul Filaret se ocupă, în 1774, cu reparaţia clădirilor.

Între anii 1810-1811, Casele băneşti aparţin Elisei Otetelişanu, pentru ca mai apoi Petrache Bucureşteanu, noul proprietar, să le doneze statului. Casa Băniei a servit ca sediu provizoriu al tribunalului Craiovei, apoi drept local al unor instituţii şcolare, şi anume: sediul al gimnaziului „Fraţii Buzeşti”, dar şi local pentru şcoala normală de învăţătoare. După intrarea în posesia Primăriei Craiova anexele Casei Băniei au fost demolate, iar clădirea principală a fost restaurată. Casa Băniei a servit Muzeului Regional al Olteniei, iar apoi se dorea folosirea ei pentru organizarea unui muzeu etnografic al Olteniei. Secţia de Etnografie a fost redeschisă publicului la 28 mai 1978, asta după ce în 1977 din cauza cutremurului, a fost nevoie de un an de reparaţii.

„Dacă vin, au ce vedea!”

            Costumele populare, imaginile reprezentative tradiţiei populare româneşti, măştile ritualice, dar şi portul popular le pot vedea locuitorii craioveni la muzeul Olteniei Craiova – Secţia de Etnografie (cu sediul în Casa Băniei, str. Matei Basarab nr. 16) unde continuă expoziţia (vernisată la data de 11 decembrie 2019) de măşti ritualice, intitulată  SACRU ŞI RIT ÎN SĂRBĂTORILE DE IARNĂ DIN OLTENIA, iniţiatorul şi coordonatorul proiectului fiind dr. Roxana Deca, muzeograf, expert în portul popular din Oltenia, membru al Comisiei pentru Salvgardarea Patrimoniului Imaterial, din cadrul Ministerului Culturii.

„De mai bine de 22 de ani nu s-a organizat o astfel de expoziţie care să popularizeze jocurile cu măşti. La Ministerul Culturii s-a pus această problemă. Am vrut să punctez, pe lângă alte obiceiuri care se practică că aceste jocuri care sunt foarte diversificate. Acestea se practică în toată ţara, dar la noi, în Oltenia, de-a lungul timpului s-au estompat alături de foarte multe meşteşuguri. ”, a spus curatoarea expoziţiei.

Expoziţia de măşti ritualice este deschisă publicului craiovean până la finalul lunii februarie 2020. „Îi aşteptăm, mai ales, pe cei mai mici dintre craioveni, la expoziţie. Dacă vin, au ce vedea! Există discuţia legată de împrumutul altor sărbători din străinătate. Hallowenul poate fi sărbătorit în stil românesc deoarece regăsim aceste măşti la toate popoarele cu scopul de a alunga spiritele rele, iar aşa putem să realizăm o comparaţie.”, a adăugat Roxana Deca.

Prezenţa unor artefacte creştine – precum icoanele lucrate de copii, în cadrul atelierelor de creaţie de la Secţia de Etnografie, sub îndrumarea restauratorului Doru Dragomir, a profesorului de educaţie plastică şi arte vizuale, Cătălin Ostroveanu şi a psihologului Ionuţ Smarandache – întregesc atmosfera, alături de celelalte piese de patrimoniu.

„Atât timp cât mergi, poţi dansa!”

           Costume avem, dar coregrafie? Când vine vorba de dansurile tradiţionale, promovarea culturii olteneşti se face şi de către Şcolile Popular Art Dance şi Dinamik Dance Studio, care încearcă să aducă în atenţia craiovenilor „importanţa păstrării originilor” prin organizarea unor dansuri populare de amatori. „Oamenii trebuie să se redescopere! Ajungem să dansăm alte tipuri de dansuri, dar pe cele româneşti nu le mai ştim”, spune Valeriu Alexandru Preotu, directorul şcolii de Dans Dinamik. Tot el spune că pragul şcolii de dans este trecut de persoane de 14-15 de ani, dar se bucură şi de prezenţa vârsticilor, cea mai în vârstă având 74 de ani. „Aici se învaţă primi paşi, nu participăm la competiţii, aceste cursuri nu sunt pentru profesionişti, noi doar încercăm să îi facem pe craioveni să treacă peste frica eşecului, dar şi să promovăm tradiţiile şi obiceiurile româneşti. Dansul popular este mult mai uşor decât pare şi crează dependenţă!”, adaugă acesta.

„Anul trecut am pornit proiectul Popular Art Dance în parteneriat cu Salsa Dance Studio, fiind tot o şcoală de amatori la care craiovenii vin cu drag să înveţe hora şi sârba. Scopul nostru este să-i facem pe toţi să înţeleagă că nu trebuie să ne uităm tradiţia. Învăţăm orice dans, din orice ţară şi din orice comunitate, dar dansul popular nu trebuie uitat. Iubesc ceea ce fac. Nu este greu. Nu există nu am timp, nu mă descurc.”, spune Ionuţ Feraru, dansator la Ansamblul Folcloric Maria Tănase. Acesta mai spune că nu ai nevoie de talent pentru a dansa jocul popular, ci doar de voinţă.

ANA-MARIA PETOLESCU