A fost tensiune maximă în ultimele zile, pentru încropirea unei majorităţi parlamentare, care să investească guvernul liberal al lui Ludovic Orban, ce deţine sub 100 de mandate în Parlament. Negocierile „om cu om”, ce nu s-au mai văzut, predispoziţia la trădare, resimţită şi la moţiunea de cenzură, au încropit finalmente o majoritate heteroclită, formată din PNL, USR, ALDE, UDMR, minorităţi naţionale, altele decât cea maghiară, neafiliaţi, şi trădători de ultim moment din Pro-România şi PSD, cu interese divergente, astfel încât cvorumul necesar de 233 a fost atins, anunţată fiind prezenţa a 241 de parlamentari. S-a negociat, până în ultima clipă şi evenimentele previzibile nu au lipsit, şase parlamentari Pro-România şi trei PSD, între care şi deputatul de Dolj, Eugen Geoancă, fiind prezenţi la şedinţa plenului reunit a celor două camere ale Parlamentului, condusă de senatorul Alina Gorghiu. Situaţia era oricum destul de fluidă, putând bascula în orice deznodământ. A făcut o prezentare lăbărţată a lucrurilor, Ludovic Orban, reiterând că mandatul guvernului său este de numai un an, de tranziţie, ceea ce se ştia, anul viitor fiind prevăzute alegeri parlamentare. Tranziţia nu ne apare aşadar ca un interval al ascensiunii lente către o ţinţă, ci ca o alternanţă nevrotică de suişuri şi coborâşuri, de euforii şi depresii. Adevaraţii reformatori vor avea mână liberă după 2020. S-au spus multe lucruri despre guvernul lui Ludovic Orban, „puricat” de Adrian Popescu pentru „România Curată”, care a identificat mai mult de jumătate din membrii săi cu studii la Universitatea Naţională de Apărare Carol I sau Colegiul Naţional de Apărare şi Academia Naţională de Informaţii Mihai Viteazul, ceea ce atestă preocupări serioase în emanciparea lor politică. Trecem peste faptul că trei dintre ei, Florin Cîţu la Finanţe, Ion Ştefan la Dezvoltare, şi Violeta Alexandru la Muncă, au primit avize negative la audierile din comisiile de specialitate, cerându-i-se lui Ludovic Orban să îi înlocuiască de urgenţă, potrivit cutumelor instituite, ceea ce nu s-a întâmplat. Avem un guvern – emanaţie PNL – destul de confuz, care nu se distinge prin profesionalism cert, ci printr-o imoralitate particulară, despre care se va mai vorbi. Deşi Ludovic Orban trebuia să demonstreze că nu a preferat criteriul politic competenţei şi roadele celor trei ani de opoziţie militantă, dar nelucrătoare, irosiţi în proteste şi gesticulaţii, fără preocuparea de a agonisi ceva dincolo de strigăt, se vor vedea. Nu se poate să vrei victorie cu rabat de la principii, admiţând trădarea altora şi să devii principial după aia. Intermitenţa principiilor e mai gravă decât absenţa lor. Cu 240 de voturi guvernul Ludovic Orban a trecut investitura în Parlament, greu de prefigurat în urmă cu câteva zile. A contat decisiv ceea ce s-a produs în Pro-România, unde eurodeputatul Mihai Tudose, i-a aplicat lui Victor Ponta, se spune, „lovitura de graţie”. Marele câştigător al zilei este indiscutabil Ludovic Orban, care reuşeşte împotriva evidenţelor într-o misiune imposibilă. Nu avem voluptatea negativului, dar şantajele se vor resimţi cât de curând. Oricum, votul de ieri va avea influenţă sensibilă asupra derulării campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale, Klaus Iohannis fiind avantajat direct. Va avea „guvernul său”, nu mai contează mijloacele, şi va beneficia de o mobilizare deplină a activului liberal. Sorţii îi sunt favorabili. Într-un fel a câştigat partida, în pofida performanţelor sale reale îndoielnice şi a capacităţii de a demonstra că este preşedintele tuturor românilor. Ludovic Orban şi guvernul său îşi intră deja, la Palatul Victoria, în atribuţii.