Despre guvernul Ludovic Orban…

Într-un anumit sens, guvernul Ludovic Orban, unul monocolor, este înainte de toate „imoral”. Cu şanse reduse teoretic, datorită celor sub 100 de mandate parlamentare obţinute la alegerile legislative din 2016, deci nici jumătate din câte a obţinut PSD-ul, de a trece la votul de investitură, chiar dacă se reazămă pe susţinerea oferită de USR, ALDE, PMP, UDMR şi,  mai adăugăm o parte din minorităţile naţionale, altele decât cea maghiară, şi… neafiliaţi. Nu dăm acestor afirmaţii o conotaţie polemică. E  un fapt. Liderul PNL, Ludovic Orban, şi-a dorit, fie şi vremelnic, funcţia de premier, pe care a obţinut-o, prin binecuvântarea lui Klaus Iohannis, dar uşor nu-i va fi în nici o împrejurare. Guvernul pe care şi l-a croit, şi va încerca să obţină votul de investitură în Parlament, este la o privire generală, unul care nu rupe gura târgului, cum se spune, deşi are câteva nume, nu multe, chiar rezonabile: Bogdan Aurescu la Externe, Nicolae Ciucă la Apărare, chiar Cătălin Predoiu la Justiţie şi poate Marcel Vela la Interne. Dar cam atât. Fiindcă Raluca Ţurcan –vicerpremier, Violeta Alexandru, ex-ministru pentru Dialog Social în guvernul Cioloş, acum la ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Bogdan Gheorghiu, la Cultură, Ion Ştefan la Ministerul Lucrării Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Lucian Bode ex-ministrul Economiei în guvernul Ungureanu, acum la Transporturi, Infrastructură şi Comunicaţii, nu spun mare lucru în privinţa competenţei executive, care să garanteze profesionalismul guvernării. Deputatul Ion Ştefan, într-o declaraţie de rutină pe marginea unei construcţii neinspirate a unei case cu o suprafaţă de 910 mp, se exprima într-o românească debilă, în care jargonul de birt se îngemăna cu emotivitatea de stadion, devenită pasiune politică, iar deputatul Bogdan Gheorgiu, numit la Cultură nu era deloc departe de un predecesor de-al său, Gigel Ştirbu. De aşteptat era după atâta „incubaţie” şi tevatură să vedem numai „unul şi unul”, oameni capabili, cu anume notorietate, recomandaţi printr-o ispravă oarecare, care au făcut ceva, cât de cât, fie în plan profesional, fie în plan politic. Asta nu înseamnă că surprizele sunt excluse, ca anumite persoane cu promiţătoare înzestrare, despre care nu se ştie mare lucru, să facă figuri onorabile. Pe de altă parte, nici o alegere nu e sigură. Un bun parlamentar, fidel formaţiunii sale politice, abil, chiar integru, nu este în mod automat şi bun ministru. În rest lucrurile plutesc într-un neliniştitor mister. Totul fiind rezultatul unui amestec de hazard şi aranjamente de culise. PNL Dolj are de această dată un reprezentant în Guvern, în persoana lui Ionuţ Stroe, desemnat la Ministerul Tineretului şi Sportului. În temeiul căror virtuţi, nu se cunoaşte. Dar dacă domnia sa se simte încrezător că se va descurca într-un asemenea teritoriu insolit, este foarte bine. Îi putem spune doar, că în Franţa, de pildă, ministrul Sporturilor, Roxana Mărăcineanu, o româncă, este o fostă campioană mondială la înot, la Perth, prima din istoria Franţei, şi vice-campioană olimpică la înot la Jocurile Olimpice de la Sidney. Care succede, în guvernul Eduard Philippe, după o dublă campioană olimpică la scrimă, Laura Flessel. Bonificaţii politice se acordă pretutindeni, dar tot atât de adevărat este şi faptul că dincolo de platitudinile lui Ludovic Orban, cel care promite „salvarea” şi alte minuni, şi o face hazardat, lucrurile nu sunt atât de promiţătoare. Şi optimismul rămâne la cote reduse. Deocamdată însă, guvernul acesta, aşa cum a fost anunţat, are de trecut prin Parlament, la votul de investitură săptămâna viitoare. Şi înainte are de trecut prin comisiile de audieri. Unde viitorii miniştri trebuie să declare dacă vor tăia pensiile şi salariile crescute de PSD, dacă vor stopa PNDL şi celelalte programe de investiţii sau nu. Până atunci, se discută despre fiecare ministru, în spaţiul public şi mai ales despre programul de guvernare încropit, cu multe hibe.