Imposibila procedură de punere sub acuzaţie a lui Donald Trump

0
470

Donald Trump n-are deloc parte de un mandat liniştit la Casa Albă, ca preşedinte al SUA.  De altfel liniştea îi displace. Abia scăpat de tracasările unei prelungite şi costisitoare anchete a procurorului special Bob Mueller, privind posibila imixtiune a Rusiei în alegerile prezidenţiale şi adversarii săi politici nu-i lasă plăcerea „să respire” în tihnă. Într-un război permanent cu media ostilă, Donald Trump a constituit o ţintă mişcătoare, dacă nu un miraj, pentru fostul mare jurnalist Bob Woodward „Frica. Trump la Casa Albă” şi un alt jurnalist, nu de aceeaşi anvergură, Michael Wolf „Foc şi furie. În Casa Albă a lui Trump”. Două cărţi denigratoare. Şi acum… afacerea ucrainiană, care răzbătuse, nu chiar timid, în spaţiul public de mai multă vreme. Donald Trump se vede ameninţat de democraţi cu procedura de impeachment sau „punerea sub acuzare”, în urma unei discuţii telefonice din 25 iulie a.c. cu omologul său ucrainian Volodimir Zelensky, în cursul căreia, între altele, s-a interesat de presiunile făcute de fostul vicepreşedinte american, Joe Biden –acum candidat la alegerile primare democrate- asupra ex-preşedintelui ucrainian Petro Poroşenko, pentru demiterea procurorului general al Ucrainei, Viktor Shokin, din dispoziţia căruia se declanşase o investigare a unor fapte de corupţie ce-l vizau pe Hunter Biden (2014-2019) aflat în consiliul de administraţie al societăţii gaziere „Burisma”. În spiritul părinţilor fondatori ai Constituţiei americane, impeachmentul prezidenţial este un ultim mecanism de intervenţie, în cazul în care un preşedinte ales se comportă ca un despot sau faptele sale se circumscriu trădării, corupţiei sau alte crime şi delicte majore, pentru care riscă să fie condamnat. Definirea este largă. Democraţii care deţin majoritatea la Camera Reprezentanţilor, condusă de Nancy Pelosi, îşi asumă un risc enorm. Într-o conferinţă de presă, comună cu omologul său ucrainian, Volodimir Zelensky –miercuri- Donald Trump a făcut referiri exprese la discuţia incriminată, după publicarea transcripţiei dialogului respectiv. Prin definiţie relaţiile externe la acest nivel nu sunt transparente. Iar secretarul de stat Mike Pompeo se opune cu fermitate desecretizării convorbirilor informale între şeful administraţiei americane şi alţi actori politici ai lumii. Procedura de destituire este una imposibilă în circumstanţele date. Şi iată de ce. În prima etapă, procedura de punere sub acuzare, pentru încălcarea Constituţiei, trebuie votată de o majoritate simplă a Camerei Reprezentanţilor, care se pronunţă asupra culpabilităţii. A doua etapă a procedurii se ţine la Senat, sub preşedinţia „şefului Justiţiei”, preşedintele Curţii Supreme. Este un proces clasic ca formă, cu dezbateri contradictorii, în cadrul căruia vinovăţia trebuie votată de două treimi dintre senatori. Altfel spus, preşedintele este protejat din punct de vedere juridic şi politic de aleşii republicani majoritari la Senat. Precedente: în 1868, impeachmentul contra lui Andrew Johnson a eşuat la un vot; în 1974, Richard Nixon a demisionat, la o săptămână după deschiderea procedurii pentru a nu risca infamia destituirii şi pierderea avantajelor materiale legate de statutul de fost preşedinte. Camera Reprezentanţilor a lansat, spun statisticile, 62 de proceduri de impeachment după 1789, între care, una contra unui ministru al Apărării, unui senator, mai multor judecători şi trei preşedinţi. Comportamentul personal al lui Bill Clinton a pus în discuţie demnitatea funcţiei şi nu instituţia. Donald Trump ştie că impeachmentul nu are sorţi de izbândă. Mai mult, şifonat la imagine, din afacerea ucrainiană, iese Joe Biden, prin turpitudinea familiei sale. Credibilitatea preşedintelui ucrainian Volodimir Zelensky este făcută praf la Berlin şi Paris. Iar adevărurile scoase la lumină pot fi stânjenitoare pentru Congresul american. Mai mult, Donald Trump îşi va galvaniza electoratul, acuzând în continuare democraţii de continuarea războiului de vrăjitoare. Într-o ţară polarizată la extrem, impeachmentul este arma atomică a vieţii politice. În schimb campania electorală se anunţă de pe acum de o violenţă teribilă.