„Printre lacrimile istoriei” – deportarea romilor în Transnistria, comemorată la Craiova

În urmă cu 72 de ani, foarte mulţi romi au fost deportaţi în Transnistria, după criterii care, nici acum , nu sunt cunoscute. Foarte mulţi dintre cei plecaţi, atunci, nu s-au mai întors, iar supravieţuitorii vorbesc, în prezent, despre întâmplările acelui an. Primăria Craiova a fost gazda, la sfârşitul săptămânii trecute, a unei manifestări de comemorare şi, în acelaşi timp, de omagiere, a celor care au trecut , în 1942, prin acele clipe. Primarul Municipului Craiova, Mihail Genoiu, a ţinut să vină la manifestare, acordând şi patru diplome pentru supravieţuitori, care se aflau în sală.

În 1942, lumea era, deja, în cel de-al Doilea Război Mondial. Germania nazistă începuse planul de exterminare a eveilor, ţiganilor şi a altor minorităţi. România nu putea ieşi din acest joc, unul care nu are nicio legătură nici cu regulile războiului, nici cu cele ale umanităţii. În ţara noastră, atunci, pe 13 septembrie 1942, începe cea mai cruntă, poate, expulzare a unei minorităţi, cea  a ţiganilor, cum era denumită, atunci etnia. Spune despre acest lucru dr.  Viorel Achim, de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, prezent la Craiova: „Dintre cei 25.000 de romi deportaţi în Transnistria, 1.787 au fost din judeţul Dolj, 804 nomazi deportaţi în iunie – august 1942, 1.183 romi sedentari deportaţi în septembrie 1942, şi alte câteva zeci deportate ulterior. Deportarea în Transnistria este un capitol tragic al istoriei României”.

Nimeni nu poate uita

Craiova şi Doljul ştiu să-şi omagieze şi să-şi comemoreze înaintaşii, indiferent din ce parte vin. La Primăria Craiova, în Sala Mare, a avut loc un astfel de eveniment, dedicat deportaţilor în Transnistria. „Este o datorie pentru cei plecaţi, mulţi pe drumurul fără întoarcere. Oamenii uită, dar istoria are memoria sa şi, atunci când repetăm greşelile trecutului, se întorc ororile din adâncul anilor care s-au scurs. Etnia romă a fost, cândva, nomadă, dar a avut libertate de a merge oriune a dorit. Când s-au stabilit într-un loc, vicisitudinile istoriei i-au trimis ântr-un exil al lacrimilor, care curg şi acum. În această zi, avem între noi patru supravieţuitori, care pot povesti despre ceea ce s-a întâmplat atunci. Cu toţii vor primi diplome de recunoaştere , cu sprijinul Primăriei Craiova”, a precizat  Romeo Tiberiade, preşedinte al Partid Romilor PRO EUROPA – Sucursala Dolj, care a mai spus că întâlnirea stă sub semnul „Printre lacrimile istoriei – 77 de ani de la deportarea romilor în Transnistria”.

Vorbesc supravieţuitorii…

Primarul Craiovei,  Mihail Genoiu, a ţinut să fie prezent la acest eveniment şi a precizat: „Ceea ce a fost atunci a fost ceva devastator. Sunt alături de dumneavoastră, acum când vă cinstiţi eroii, şi îmi doresc să nu se mai întâmple un astfel de episod al istoriei. Vom fi tot timpul alături de dumneavoastră şi patru dintre supravieţuitorii de atunci vor primi diplome din partea Primăriei Craiova. Cu toţii au vârste înaintate şi îi nominalizez: Niculina Lazăr (98 de de ani), Gheorghiţa Ciuciu (83), Ştefan Ioniţă (83),  Ana Dumitru  (84). Cu toţii au o istorie în spate  ”. Doi dinte cei care au trecut prin acele suplicii ne-au declarat: „Eram mică, dar am văzut când, după ce am plecat de la Severin, în vagoane, cum bunicul şi bunica ne aduceau resturi de la roşii, ca să mâncăm. Într-un vagon de tren, unde eram mulţi, aveam un butoi unde să ne facem nevoile. A fost cumplit” – Gheorghiţa Ciuciu; „Ne-a trezit, într-o noapte, venind peste noi şi să ne spună că trebuie să plecăm şi să luăm ce putem. Am ajuns la Bug şi, după un drum lung, atunci când am văzut râu, am început să bem din ele. Când ne-au luat din Craiova, au fost niştre trupe, care ne-au pus în vagoane” – Ana Dumitru.