Un nou an şcolar

Câteva zile ne mai despart, de momentul festiv, din totdeauna, al debutului unui nou an şcolar, cu încărcătura sa de firească emoţie şi simbolistica de rigoare, mai ales pentru cei de la clasele zero. Pregătirile sunt în toi şi, ca de când ne ştim, nefinalizate peste tot. Febrilitatea se resimte, însă, şi are cote notabile. În primul rând la ISJ Dolj (inspector general prof. Monica Şună) unde în temeiul experienţei anilor trecuţi, mult mai devreme, inspectorii şcolari, s-a spus însoţiţi de reprezentanţi ai Instituţiei prefectului, au demarat controlul tematic de rutină vizând stadiul pregătirilor localurilor de şcoală (igienizare, aprovizionarea cu combustibil, existenţa autorizaţiilor sanitare de funcţionare pentru fiecare corp de clădire, avizul ISU, supravagherea video ş.a.m.d.). Concluziile raportului sunt concrete şi ele exprimă măsura interesului „nostru”, pentru şcoală în genere şi momentul festiv al inaugurării unui nou an de învăţământ. O precizare necesară: pentru lucrurile care merg, cum merg, la nivel naţional răspunde guvernul, dar pentru cele care trenează la nivel local sau se rezolvă prin hei-rup-uri administrative, de vină sunt neîndoielnic aleşii locali, unii supravieţuind pe bază de isteţime şi nu de însemne durabile în urma lor. Aproape 60 de miliarde de lei vechi au fost la dispoziţia primarilor doljeni, cu destinaţia expresă a rebilitării mobilierului şcolar, reparării/renovării acoperişurilor, plafoanelor, modernizării faţadelor cu tâmplărie PVC şi geamuri termopan, înlocuirea parchetului, montarea mobilierului de baie, schimbarea ţevilor şi coloanelor de scurgere şi alimentare cu apă, înlocuirea instalaţiilor electrice perimate. Mai mult, în urmă cu aproape două săptămâni, ministrul interimar de Interne, Mihai Fifor, într-o primă video-conferinţă, cu prefecţii din ţară, a solicitat acestora situaţia unităţilor care nu deţin avize de la direcţiile de sănătate publică şi inspectoratele generale pentru situaţi de urgenţă, pentru remedierea stărilor de fapt. Nu vom cita cazurile izolate de somnolenţă a administraţiilor locale, care au întârzieri nejustificate la pregătirile în discuţie, fiindcă ele vor fi făcute publice cât de curând. Oricum 53 de clădiri nu deţin autorizaţie ISU, iar supravegherea video, pentru sporirea siguranţei în incintele şcolare, nu este generalizată. Nu puţine unităţi de învăţământ (Pleşoi, Greceşti, Desa, Beloţi, Ghindeni şi nu sunt singurele), nu au garduri împrejmuitoare sau cele existente sunt deteriorate. Şi suntem în anul calendaristic 2019. Stadiul de pregătire al fiecărei şcoli ar trebui să constituie pentru un primar de localitate „cartea sa de vizită”. Dar asta este o altă discuţie. Cu toate acestea anul şcolar începe. Şi oricât ar părea de surprinzător „şcoala doljană” –referirea vizează învăţământul gimnazial şi liceal- traversează un bun moment, prin performanţa ei didactică. Exprimată nu doar prin puzderia de copii super-dotaţi –sofism mărunt- ci prin rezultatele de ansamblu, concretizate la sesiunile de BAC şi olimpiadele şcolare naţionale, indicatori specifici edificatori. Nu vom folosi cuvinte mari şi nici nu voi supralicita „pepinierele de genii”, ale unor şcoli generale şi colegii emblematice deja, ci vom saluta media umană, decentă, care nu s-a făcut de râs la admiterea în facultăţi, graţie devotamentului dascălilor dedicaţi. Care prevalează. Se afirmă, de bună seamă otova, că învăţământul românesc rămâne învechit. Învăţământul românesc ar trebui să rămână, înainte de toate… românesc. Fiindcă are tradiţie. Şi cine pune la îndoială performanţele lui de ansamblu, chiar în „vremurile lui de bejenie”, se înşală amarnic. Şcoala românească a fost din totdeauna una performantă, chiar dacă ne place să privim mereu… la alţii.