Supărarea lui Călin Popescu Tăriceanu

0
500
ALDE a ridicat tonul, de ceva vreme, ameninţând cu ieşirea de la guvernare, prin vocea de luat în seamă a senatorului Varujan Vosganian, dar contaminaţi de indispoziţie sunt şi alţi tenori ai partidului. Motivul principal? Nedesemnarea lui Călin Popescu Tăriceanu, drept candidat comun din partea alianţei PSD-ALDE, pentru alegerile prezidenţiale. Dar şi altele, în subsidiar. ALDE s-a dovedit pentru PSD un aliat consecvent, sobru şi suficient de loial, cum rareori s-a întâmplat, de-a lungul diferitelor combinaţii politice aflate la guvernare. Promotoare a liberalismului autentic, ALDE a fost componenta necesară guvernării actuale. Nu e mai puţin adevărat, că a şi primit, conform înţelegerilor, portofolii de miniştrii, secretari de stat, prefecţi, şefi de servicii deconcentrare ş.a.m.d. Concubinajul de dată recentă cu Pro România lui Victor Ponta, într-o ofensivă agresivă pe scena politică, prin tot felul de mişcări coregrafice, a perturbat şi mai mult coabitarea ALDE cu PSD-ul Vioricăi Dăncilă, într-o prelungită pierdere de tonus, dar şi de voce. Victor Ponta, la rândul său, excelând în opinia proprie, are propriile exigenţe enunţate, în perspectiva unui viitor sprijin al Guvernului, începând cu restructurarea acestuia, alt program de guvernare (!) şi… candidat comun la alegerile prezidenţiale. După o campanie prelungită şi excesivă anti Dragnea, ceea ce e greu de digerat de mulţi membrii ai PSD, aproprierea ALDE de Pro România nu e văzută cu ochi buni. Că în politică sunt necesare compromisurile, este adevărat, dar de regulă au şi acestea o limită, în sensul de a nu se ajunge la desfigurare. Şi apoi cel mai vioi nu e întotdeauna, nici cel mai inteligent, nici cel mai plin de tact. Plecarea ALDE de la guvernare este o ameninţare serioasă şi ar fi o „lovitură nucleară”, cum se spune, dar cu consecinţe nu uşor de comensurat în aceste momente, inclusiv pentru partidul lui Călin Popescu Tăriceanu. Cu structuri organizatorice destul de fragile în teritoriu. Variantele de scenarii sunt cu siguranţă desenate de analiştii partidului. Dar nimeni nu poate spune cu exactitate riguroasă, cât s-ar pierde şi cât s-ar câştiga într-o ipoteză sau alta. Politician hârşit, cu destul tact, Călin Popescu Tăriceanu măsoară, aidoma bunului croitor, de 10 ori înainte de a „tăia”. CExN al PSD avea ieri după amiază, pe agenda discuţiilor, rectificarea bugetară, care a stârnit multe discuţii, şi soarta coaliţiei de guvernare pe acest fond tensionat al lucrurilor, o coaliţie care s-a rezemat serios, până acum, pe aportul parlamentarilor ALDE. Orice decizie hazardată, insuficient cumpănită, e riscantă. Că Victor Ponta doreşte „aruncarea în aer” a actualei guvernări este ceva mai greu de înţeles, chiar dacă e traversat de o stare de beatitudine după condamnarea lui Liviu Dragnea. Şi a crede, în augmentarea cotei de încredere, din partea electoratului, pe seama gesturilor de până acum, e mai mult decât bizar. Dar ce nu e posibil în politică? Premierul Viorica Dăncilă, liderul social-democraţilor, chiar are probleme nu uşor de surmontat, în aceste zile caniculare, dar şi în cele care vin. Ieri, înaintea şedinţei CExN a spus doar că „întotdeauna trebuie să existe dialog şi negociere” şi „coaliţia nu se rupe”.