Regizoarea Cătălina Buzoianu a murit la vârsta de 81 de ani

Regizoarea Cătălina Buzoianu a murit la vârsta de 81 de ani, sâmbătă, au declarat pentru MEDIAFAX reprezentanţii Uniunii Teatrale din România (UNITER). Ea va fi înmormântată marţi, la Cimitirul Bellu Ortodox din Capitală.

Cătălina Buzoianu s-a născut pe 13 aprilie 1938. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Până în 1973 a lucrat în special la Iaşi şi Piatra Neamţ.

Printre spectacolele realizate de aceasta se numără “Pescăruşul de Cehov” (Teatrul Naţional din Iaşi, 1970), “Bolnavul închipuit” de Moliere (Teatrul Naţional din Iaşi, 1970 ), “Peer Gynt” de Ibsen (Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, 1972), “Efectul razelor Gamma asupra anemonelor” de Paul Zindell (Teatrul Mic, Bucureşti,1978).

Între 1979 şi 1985, Cătălina Buzoianu a fost prim regizor permanent la Teatrul Mic din Bucureşti. Printre spectacolele realizate în această perioadă s-au numărat : “Să-i îmbrăcăm pe cei goi” de Luigi Pirandello (1979), “Maestrul şi Margareta” după Mihail Bulgakov (1980), “Yvonna, principesa Burgundiei” de Witolt Gombrowicz. În 1985, Cătălina Buzoianu a fost regizor permanent la Teatrul Bulandra din Bucureşti. A realizat aici următoarele spectacole: “O dimineaţă pierdută” de Gabriela Adameşteanu, (1986) “Uriaşii munţilor” de Pirandello, (1988), “Merlin” de Tancred Dorst (1991), “Teatru descompus” de Matei Vişniec, Theatrum (1993).

A mai realizat, printre altele: “Trovarsi” de Luigi Pirandello (Teatrul Mic, Bucureşti, 1992), “Pescăruşul” de A.P.Cehov (Teatrul Mic, Bucureşti, 1994), “Patul lui Procust” după Camil Petrescu, (Teatrul Bulandra, Bucureşti,1995), “Şase personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello (Teatrul Bulandra, Bucureşti, 1995), “Copilul îngropat” de Sam Shepard (Teatrul Bulandra, Bucureşti,1996), “Chira Chiralina” după Panait Istrati (Teatrul Maria Filotti Brăila, 1996) “Oedip” de George Enescu (Opera Naţională Română, Bucureşti, 1991), “Caragiale şi noi” (Opera Naţională Română, 1996)

A obţinut numeroase distincţii în România şi în străinătate: un trofeu la Festivalul din Katowice – Polonia, 1972, premiul Academiei Române, 1973, premiul Festivalului de Teatru Contemporan, Braşov, 1978, premii ATM 1979, 1980, 1985, 1986, premii UNITER, în 1991 şi 1995, marele premiu al Festivalului Naţional de Teatru, 1994, 1996, 1997, marele premiu al Festivalului Internaţional de Dramaturgie Românească, pentru spectacolul “Patul lui Procust”, Timişoara, 1995, premiul pentru regie pentru spectacolul “Patul lui Procust”, Timişoara, 1995, premiul pentru dramaturgie originală la Festivalul “Caragiale”, 1996, premiul UNITER pentru întreaga activitate, 2001.

Acestora li s-au adăugat premiul special al juriului Durham – Marea Britanie, în 1979, pentru spectacolul “Romeo şi Julieta”, titlul Amicus Poloniae, pentru propagarea culturii poloneze, în 1980, premiul Salvo Randone pentru întreaga carieră, în special pentru montarea operei lui Pirandello (Sciacca – Italia, 1995), premiul Théâtre vivant – Radio France Internationale, pentru spectacolul “Teatru descompus”, 1993. Din 1975 a fost profesoară la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” Bucureşti, la catedra de Regie Teatru.

În luna octombrie a anului trecut, Cătălina Buzoianu a fost decorată cu Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Comandor de preşedintele Klaus Iohannis, în semn “de apreciere deosebită a prestigioasei cariere artistice în care, timp de peste 50 de ani, prin talent şi abnegaţie, a regizat spectacole marcante atât în ţară, cât şi în străinătate, pregătind cu exigenţă şi, în acelaşi timp, cu multă căldură umană generaţii de regizori”.

Regizoarea era căsătorită cu actorul Papil Panduru, în vârstă de 84 de ani, cu care a avut o fiică, scenografa Velica Panduru. Dintr-o căsătorie anterioară avea un fiu, regizorul Ştefănuţ Iordănescu.

Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale a transmis un mesaj de condoleanţe după decesul Cătălinei Buzoianu, “un mare mentor şi formator de destine teatrale”, ale cărei geniu regizoral şi imensă dragoste pentru teatru au făcut ca ultimul secol teatral să se identifice cu aceasta. “Despre doamna Cătălina Buzoianu, unul dintre marii regizori de teatru, unul dintre cei mai iubiţi profesori ai artei regizorale, un mare mentor şi formator de destine teatrale, nu se poate vorbi la timpul trecut, cu toate că astăzi doamna Cătălina Buzoianu a plecat dintre noi. Spectacolele şi creaţia regizorală a doamnei Cătălina Buzoianu au fost şi vor rămâne adevărate teze teatrale despre procesul existenţei şi al devenirii şi ele transced graniţele timpului şi spaţiului. Generozitatea cu care aceasta a dăruit studenţilor regizori, publicului întreg, mărturia sa despre teatru, despre experienţele teatrale alături de alţi uriaşi creatori de artă sunt semne ale unui destin creator inefabil. Geniul regizoral al doamnei Cătălina Buzoianu şi imensa sa dragoste pentru teatru au făcut ca ultimul secol teatral să se identifice practic cu aceasta, lăsându-ne bogata moştenire a unui univers spectacologic puternic, sensibil, magic, încărcat de semnificaţii şi absolut irepetabil”, se arată în mesajul publicat pe site-ul Ministerului Culturii.