Christine Lagarde, doar atât!

Viitorul preşedinte al Băncii Central Europene (BCE), ca succesor al italianului Mario Draghi, al cărui mandat se încheie la 31 octombrie a.c., va fi franţuzoaica Christine Lagarde (63 ani), actualmente director executiv al FMI. Nu este economistă, n-a condus niciodată o bancă centrală, dar place… cancelarului  german Angela Merkel. În plus este singura reprezentantă a Franţei, numită în ultimile zile, după negocierile cunoscute, într-o poziţie „cheie”, la nivelul UE. Avocată pentru mediul de afaceri, a prezidat cabinetul de avocatură pe afaceri internaţionale „Baker Mc Kenzie”, lobbystă pentru SUA, apoi director general al FMI, din 2011, după ce în prealabil deţinuse funcţia de ministru al finanţelor (2007-2011) sub preşedinţia lui Nicholas Sarkozy, condamnată la 19 decembrie 2016 de Curtea de Justiţie a Republici pentru „deturnare de fonduri publice comisă printr-un terţ, ca rezultat al neglijenţei”. Graţie Christinei Lagarde, omul de afaceri Bernard Tapie a primit 403 mil. euro bani publici, într-o afacere încurcată. Dar „condamnarea” Christinei Lagarde a rămas surprinzătoare, scăpată fiind de orice executare, şi, mai mult, fără a se opera în cazierul judiciar. N-a asistat la proces, dar va declara ulterior că decizia este „curioasă”, fiind acuzată de neglijenţă, dar necondamnată. Bernard Tapie şi alţii de teapa lui au fost trimişi la închisoare pentru escrocherie în bandă organizată. O percheziţie desfăşurată la domiciliul său, de poliţie, s-a soldat cu găsirea unei scrisori adresată lui Nicholas Sarkozy, prin care îl ruga pe acesta „să o utilizeze un timp pentru a se convinge”. Sunt şi alte detalii, în scrisoarea respectivă, destul de suspecte, care au apărut în spaţiul public. Faptul că doamna Christine Lagarde nu a făcut recurs, ca ministru al Finanţelor, la un arbitraj privat s-a soldat cu o gaură de peste 400 mil euro, bani publici. Toate acestea au fost amintite, în presa europeană, după desemnarea pomenită. Într-un fel, fapta este considerată „o umbră” şi atât. Fiindcă Angela Merkel o apreciază pe doamna Christine Lagarde, care poate aduce o susţinere, fără rezerve, atât cancelarului german, cât şi preşedintelui francez, când aceştia vor dori să salveze marii bancheri ai ţărilor pe care le conduc. Vegetariană de patru decenii, practicantă a nataţiei, un sport în care a strălucit în adolescenţă la Havre, urcând pe podium la campionatul Franţei în 1971, divorţată de Wilfried Lagarde, mamă a doi copii, respinsă în două rânduri la admiterea la ENA, Christine Lagarde cunoaşte “reţeta” ascensiunii în viaţă. Revista “Forbes Magazine” clasând-o anul trecut ca a treia femeie puternică a lumii. La FMI, Christine Lagarde a venit în 2011, după căderea lui Domenique Strauss-Kahn, într-un moment în care trebuia să panseze consecinţele crizei economice, printr-un plan de ajutor ultraconservator, în favoarea Greciei. De la 1 noiembrie a.c., la Frankfurt, Christine Lagarde ar putea intra în biroul rezervat, de la etajul 40 al turnului construit deasupra Grobmarkthalle, fosta piaţă de legume a oraşului german, unde BCE îşi are sediul din 2014. Va avea nevoie de o acomodare, la expertiza tehnocraţilor din această mare bancă a Europei. Mai scurtă sau mai lungă ca durată de timp, nu se ştie. E frumoasă UE cu aceşti ultra-liberali, care încă o dată se arată departe de o Europă socială atât de dorită.