Alegerile pentru Parlamentul European se constituie într-un moment politic cheie pentru viitorul UE, întrucât ele vor dicta drumul pentru următorii cinci ani. Înlocuirea lui Jean Claude Juncker, în fruntea Comisiei Europene, a lui Donald Tusk la Consiliul European, Antonio Tajani la Parlamentul European, Mario Draghi la preşedinţia Băncii Centrale Europene, dar şi alte „mişcări”, depind în măsură covârşitoare de rezultatul alegerilor europarlamentare şi viitoarele coaliţii de partide, invitate la negocieri. Pentru prima dată după 1979, cele două partide dominante – PPE, dreapta clasică, şi PES, social-democraţi – nu vor face împreună majoritate absolută, urmând a conta pe liberali şi verzi pentru o majoritate stabilă, aptă să facă faţă „extremiştilor”, aceştia putând cumula o treime din mandate. Se estimează că Partidul Popular ar putea pierde peste 50 de mandate, din cauza „refluxului” Partidului Popular Spaniol, a Forza Italia, CDU-CSU şi… suspendarea Fidesz, partidul lui Viktor Orban. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu social-democraţii, care contează, momentan, pe socialiştii spanioli, portughezi, români, austrieci, danezi şi finlandezi. În Germania şi Italia, social-democraţii sunt în dificultate, ca să nu mai vorbim de ceea ce se întâmplă în Franţa. Unde de la 14% şi 13 mandate obţinute în 2014, în ultimile sondaje, lista condusă de Raphael Glucksmann cochetează cu doar 5% intenţie de vot. În ofensivă se află liberalii (Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa), care mai nou contează pe emergenţa LREM (22%), partidul lui Emmanuel Macron, posibil să obţină 22 de mandate, prea puţine însă pentru ambiţia de a crea o mare alianţă progresistă. Deşi ar putea conta pe social-democraţii portughezi şi italieni, Matteo Renzi, fost premier al Italiei, declarând recent că îl vede pe Macron viitorul lider al Europei, deja în „relaţii reci” cu Angela Merkel. În fine, populiştii gravitează în jurul axei Le Pen – Salvini, care ar mai putea cuprinde partidele VOX (Spania), AfD (Germania), FPO-ul austriac şi altele. Stânga radicală, cu Syryza (în Grecia), Podemos (în Spania), Franţa tăcută (în Franţa) contează de asemenea pe 50 de mandate.
Acest site utilizează cookie-uri | Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.Sunt de acord