Prezenţa unui jurnalist cunoscut, pe lista de candidaţi a unei formaţiuni politice la alegerile europarlamentare, cum este cazul de faţă, – parlamentare sau locale -, nu constituie un fapt neobişnuit. Nici la noi, nici la alţii. Poziţionarea lui Rareş Bogdan, ca numărul unu – number one – pe lista liberalilor, are însă o simbolistică aparte, chiar insolită, fiindcă aşa cum mărturisea candidatul însuşi, aceasta a derivat dintr-o serie de cercetări sociologice, focus-grupuri cu privire la personalităţi, persoane din afara partidului, care ar putea fi atrase, ca să aducă puţin aer proaspăt într-un partid care „are tineri, are oameni excepţionali, dar trebuie să primească persoane şi din societatea civilă”. Într-un fel, prezenţa lui Rareş Bogdan, pe lista de candidaţi PNL, poate fi salutată. Chiar dacă unora le place, altora nu. Cu argumentele de rigoare. Nu de aşa ceva discutăm aici. Candidatul numărul unu pe o listă a liberalilor, partid tradiţional cu „oameni excepţionali”, cum afirma şi Rareş Bogdan, are menirea de a fi „locomotiva” ei, de a suscita tot interesul simpatizanţilor liberalilor, şi nu numai, pe deasupra urmând a fi şi portavocea tuturor candidaţilor. Să ne înţelegem: ne pregătim pentru un scrutin, de majoră importanţă pentru viitoarea configuraţie a Parlamentului European. Momentul este privit cu destulă îngrijorare la nivelul UE, din motive de acum cunoscute. Invitat la DCnews, Rareş Bogdan a exprimat un optimism în exces, considerând că PNL va lua un scor peste PSD: „PNL va fi pe primul loc (…) Vom zdrobi PSD, să-i văd cu capul plecat şi atunci voi fi fericit”. Nu ştiam că fericirea poate veni şi din asemenea evenimente. După „succesul” prezumat în alegerile europarlamentare, se va forţa căderea guvernului şi formarea unuia nou. Fireşte, dorinţa oricărei opoziţii din lumea democrată, nu este alta decât venirea la putere. Dar, să fim scuzaţi, mesajele liberalilor la alegerile europarlamentare nu pot fi legate de „căderea guvernului”, ci mai degrabă de „obţinerea” unui număr cât mai mare de eurodeputaţi, care în Parlamentul European, în cadrul grupului popular (PPE) să facă şi să dreagă. Candidatul Rareş Bogdan şi-a fixat ca target un scor pentru PNL între 25 – 29%. E o ţintă mobilizatoare şi atingerea ei l-ar propulsa, neîndoielnic, în lider al partidului, fiindcă nici Crin Antonescu, cu tot discursul său, uneori interesant, şi acum regretat, nu a putut sălta peste 20%, motiv pentru care s-a şi dat la o parte. Nu facem predicţii hazardate. Reiterăm doar că miza alegerilor europarlamentare din luna mai a.c. este alta: se votează pentru cum va arăta viitorul hemiciclu de la Bruxelles şi Strasbourg, nutrindu-se convingerea că anti-europenii vor fi în minoritate. Din perspectiva strictă a alegerilor europarlamentare altă miză nu există. Că rezultatul lor poate da un eventual semnal asupra raportului de forţe politice din peisajul intern, se poate discuta, în funcţie de rata de participare, de regulă acest tip de scrutin nesuscitând mare interes. O curiozitate totuşi avem, din partea ardeleanului get-beget Rareş Bogdan, animat neîndoielnic de dragoste de ţară: actualii săi colegi, de pe lista de candidaţi, unii încă europarlamentari în mandat, au votat „corect”, când au făcut-o împotriva României? Doar atât. În rest, cu siguranţă se va zbate mult, în apropiata campanie electorală, pentru a se dovedi o inspirată investiţie de încredere.
