La 27 martie a.c. Regatul Unit va părăsi UE, şi cei 28, vor deveni cei 27. Asta deja se ştie. Miercuri seara, premierul Theresa May a rezistat cu stoicism unei moţiuni de cenzură în Camera Comunelor, introdusă de Jeremy Corbyn, liderul laburiştilor, şi nu poate spune că nu a avut emoţii imense, din moment ce a supravieţuit graţie celor 19 voturi în plus (325 pentru, la 309 contra) primite din partea frondeorilor „tory”, deloc ispitiţi de alegeri anticipate sau posibilitatea accederii lui Corbyn în 10 Downing Street. Zilele, (70 la număr) care au mai rămas până la ieşirea prevăzută din UE, sunt insuficiente pentru a mai spera în altceva, decât într-o singură ipoteză: un Brexit fără acord, tot mai puţin improbabil. Că Theresa May va reveni luni în faţa deputaţilor, cu o nouă soluţie „miraculoasă”, care să fie acceptată înainte de 30 ianuarie în urma consultărilor parlamentare anunţate, se cunoaşte, dar Jeremy Corbyn a pus deja o condiţie imperativă: excluderea „no deal”. Un „plan B” sau noi alegeri? Doar 71 de deputaţi laburişti, din 256, clamează aşa ceva. Cum Theresa May are în faţă mai multe opţiuni – bascularea spre un Brexit soft (model norvegian) cu rămânerea în piaţa unică şi în Uniunea Vamală –, ieşirea fără acord sau anularea Brexit, ceea ce este exclus, rămâne de urmărit ce strategie va adopta. Ieşirea fără acord este un risc economic imens, dar atenţie, lira nu înregistrează deocamdată fluctuaţii. Dimpotrivă. Mai mult, Bruxelles-ul, şi mai multe state membre din UE, accelerează pregătirile pentru un „hard Brexit”. Este vorba de măsuri legislative ce vizează ieşirea Marii Britanii, apărarea drepturilor rezidenţilor şi antreprizelor europene care trebuie protejate. Interesantă este totuşi, în această deplânsă plonjare a Regatului Unit în necunoscut, „subţirimea” regretelor în rândul englezilor. Exceptând Scoţia sau Irlanda de Nord, care şi-au exprimat consistent şi la referendum opţiuni pro-europene, multe detalii economice în primul rând par desconsiderate. Două rapoarte, enunţate la sfârşitul lunii noiembrie, abordează aceste teme: unul publicat de guvernul britanic, care estimează că absenţa acordului va conduce la o scădere de 7,7% a PIB anul acesta. Analiza includea impactul „no deal” asupra migraţiei economice care va penaliza economia. De cealaltă parte, Banca Angliei estimează un impact maximal, estimând o scădere de 8% a PIB-ului. Rata şomajului estimată la 4,1% în prezent, ar putea exploda în cazului unui Brexit fără acord. Tot potrivit Băncii Angliei, o ruptură dezordonată cu UE, ar genera importante ajustări structurale cu consecinţe imediate nefaste asupra şomajului, care ar ajunge la 7,5%. Una dintre consecinţele redutatible ale Brexitului fără acord este… comerţul. Noile bariere vamale ar avea un impact negativ asupra mediului de afaceri. Un Brexit fără acord, potrivit proiecţiilor guvernului, ar antrena o reducere de 37% în medie a volumului total de schimburi între UE şi Regatul Unit. Exportul britanic ar scădea cu 12%, iar importul cu 18%. În paralel, Banca Angliei enumeră şi alte inconveniente, precum exigenţele sanitare, calitatea recunoscută a produselor, paşapoarte indinspensabile pentru serviciile financiare, licenţe pentru serviciile care operează în UE ş.a.m.d. Afacerile imobiliare ar scădea se asemenea cu 25-35% în trei ani. Se vorbeşte şi de companiile aeriene britanice şi europene, care ar pierde automat dreptul de a opera între Regatul Unit şi UE, de ferry, care face legătura între continent şi insulă, dar şi de alte dificultăţi rutiere. Oricum, una peste alta, un ambuteiaj monstruos între Albion şi continent. Chiar luând în consideraţie birocraţia Bruxelles-ului şi nu puţinele inconveniente, între care şi fantasma dominaţiei europene, generată de „câmpul progresist”, cum îi spune Emmanuel Macron, cu care s-a confruntat Regatul Unit de-a lungul timpului, divorţul devenit o certitudine va antrena multe dificultăţi. Dar cum marele Albion a rezistat cu succes, inclusiv invaziei naziste, încrederea în propriile disponibilităţi rămâne imensă. Chiar dacă ne poate surprinde.
