Soarele, deși timid, le-a dat suficient curaj credincioșilor de a îndura gerul și a se așeza la cozi pentru a primi agheasma de Bobotează. La Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru”, sărbătoarea a fost una deosebită, pentru că, în mijlocul oamenilor, s-a aflat însuși Mitropolitul Olteniei, ÎPS Irineu, care s-a rugat pentru sfințirea tuturor apelor. La sfârșitul slujbei, care s-a săvârșit afară, sub cerul liber, a venit și botezul enoriașilor, aceștia primind bucuria de a fi stropiți pe creștete, din belșug, cu apă sfințită.
Îmbrăcați bine, dar cu obrăjorii îmbujorați de la ger, craiovenii s-au așezat răbdători, încă de dimineață, în curtea Catedralei Mitropolitane „Sfântul Dumitru”. Au așteptat ca, mai întâi, să se săvârșească slujba Sfintei Liturghii, care a avut loc în biserică, și apoi ca preoții să coboare în curte, pe esplanada amenajată, pentru a sfinți propriu-zis agheasma de Bobotează. Toată așteptarea lor n-a fost un lucru ușor de înfăptuit, orele trecând destul de greu în frig, dar fiecare și-a găsit în puterea necesară numai în credința că agheasmă pe care o sfințesc preoții, în această zi de mare sărbătoare, îi ajută, în primul rând, să fie sănătoși.
Botezul cu belșug de ape
Din mâinile vânzătorilor ambulanți, firișoarele de busuioc uscat împrăștiau în jur o mireasmă plăcută, iar rugăciunile preoților, de o frumusețe deosebită cuprinsă în această slujbă, se ridicau în văzduh, înălțându-se nevăzut printre crengile copacilor. Privirile oamenilor se pierdeau și ele în înaltul cerului, urmărind parcă locul cuvintelor sfinte, pe care preoții le rosteau pentru sfințirea apelor, a tuturor viețuitoarelor pământului și chiar a întregului văzduh. Binecuvântările, urmate de botezul cu belșug de apă, pe care ÎPS Irineu l-a oferit, apoi, credincioșilor aflați în curtea bisericii a adus fiecăruia o bucurie aparte, care a stăruit mult timp, precum un zâmbet larg, pe chipurile tuturor.
ÎPS Irineu, în mijlocul credincioșilor
În cuvinte de o deosebită profunzime, Mitropolitul Olteniei, ÎPS Irineu, le-a zugrăvit oamenilor chiar tabloul botezului Domnului care s-a înfăptuit în apele Iordanului. „Mântuitorul Iisus intră în apele Iordanului și mâna tremurândă a Sfântului Ioan ia, cu căușul pumnului, și toarnă apă deasupra capului ca să închipuie botezul. O minune a lui Dumnezeu se înfăptuiește, fiindcă apa, văzând că pe cel care a zidit lumea, se retrage înapoi, se întoarce spre izvoare și cea de lângă Mântuitorul Hristos se duce spre vărsare, în așa fel încât Domnul Iisus Hristos rămâne ca pe uscat, în ape”. De aici, multe sensuri și cuvinte de învățătură – despre întreaga creație, despre botezul fiecărui om – pe care Mitropolitul Olteniei le-a desprins și le-a explicat credincioșilor.
„Sfințirea apei este, cu adevărat, o minune a lui Dumnezeu”
Rece ca gheața și ușor îndulcită cu aroma busuiocului, apa sfințită a fost îmbuteliată în micile sticluțe de plastic cu care fiecare a venit și apoi a fost dusă acasă de fiecare credincios, cu îndemnul să o întrebuințeze ori de câte ori se află în pragul unei boli sau unei alte încercări a vieții. Dar, obligatoriu, și cu credința neclintită că vindecarea va sosi. „Agheasma cea mare este foarte folositoare pentru casele noastre, pentru sănătatea și viața noastră. Trebuie să știm că, prin sfințire, apa dobândește o îmbunătățire deosebită, pe care chiar știința modernă a sesizat-o. Sfințirea apei este cu adevărat o minune a lui Dumnezeu, pentru că apa aceasta nu se strică. O biserică care are sfințirea apei, iar ea nu se strică, care are sfinți, iar aceștia sunt făcători de minuni, este biserica cea adevărată”, au fost cuvintele Mitropolitului Olteniei, menite să întărească și mai mult credința în sufletele oamenilor.
