2018 se încheie cum a început, în aceeaşi tonalitate iraţională a adversităţii politice, greu, dacă nu imposibil de descris, deşi, spre deosebire de alte momente din istoria noastră recentă, chiar se priveşte spre Noi, ajunşi pentru şase luni, ceea ce ştim bine cu toţi: România va deţine preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Am putea realiza mai inspirat această dimensiune insolită a unei responsabilităţi depline, deloc marginală, care ni se pretinde. Făcându-se apel la resursele noastre de solidaritate, rigoare sufletească şi dinamism civic. Ni se cere un program de rigoare şi competenţă, de înţelepciune, devotament şi tact. Entuziaştii au în priviri o anumită lucire de candoare, pesimiştii plimbă peste lume o privire obturată de cataractă. Şi nu se poate trăi pe bază de suspin. În fine, febra care ne cuprinde, ca dintotdeauna, şi în acest final de an, este la cotele ei obişnuite. Fiindcă sărbătorim, ca puţini alţii, curgerea timpului. Înghesuiala din magazine are proporţiile unui exod. Salutăm faptul că am mai îmbătrânit cu un an, veselindu-ne că viaţa se micşorează. La urma urmei şi părerea despre timp, spunea regretatul Octavian Paler, e o chestiune de optică, reamintindu-ne îndemnul „agaţă-te de clipă”, sugerându-ne astfel că energia vitală ce îl însoţeşte uneori ţâşneşte din spaima că timpul trece. Tot Octavian Paler, nedumerit, se întreba undeva, poate pe bună dreptate, de ce vâscul, o plantă parazitară, e socotit simbolul norocului. Oare şi norocul e parazitar? Facem bilanţuri individuale, care arată mereu decizii încălcate, promisiuni de care nu ne-am ţinut, vechi făgăduieli, amânate în contul noului an. 2018, aşadar, se retrage tiptil, simţind deja paşii noului an 2019. Care soseşte în detenta bucuriei noastre şi a colocvialităţii inocente. Reflectăm. Năzuim cu toţii la un an mai bun ca cel precedent, cu împliniri robuste, individuale şi colective, cu sănătate şi atâtea şi atâtea alte deziderate. Nu se poate trăi, clipă de clipă, din amărăciune, recriminare, sudalmă. Desigur, nu e treaba statului să-i facă pe oameni mai buni. Şi totuşi el îi poate face mai buni, dacă măcar reuşeşte să nu-i facă mai răi decât sunt. Ştim cu toţii şi fiecare în parte cum a fost anul care se duce. L-am traversat împreună, împărtăşind şi mici bucurii pasagere şi destule momente de tristeţe greu remediabilă. Să ne gândim totuşi, consolându-ne, că singurătatea adevărată nu e aceea în care te azvârle eşecul, ci aceea din care nici reuşita nu te poate scoate. În prag de Noul An, „Cuvântul Libertăţii” adresează tuturor doljenilor cele mai sincere urări şi tradiţionalul „La mulţi ani”! Multă sănătate tuturor!
