287.000 de manifestanţi în 2.034 de locuri, ca răspus la chemarea mişcării inedite „vestele galbele”, 409 răniţi, 289 de arestaţi, în urma confruntărilor cu jandarmii, acesta este bilanţul neliniştitor al zilei de sâmbătă, menit a alunga orice reverberaţie a discursului – oricât de bine construit – al preşedintelui francez, Emmanuel Macron, miercuri-seara, de pe port-avionul Charles de Gaulle. În cadrul căruia a recunoscut că „nu a reuşit să reconcilieze poporul francez cu liderii săi”. Interviul său de miercuri seara pe TF-1 nu a schimbat nimic şi trei francezi din patru (74% potrivit sondajelor) susţin „vestele galbene”, mişcare socială de amploare a „spumei” Franţei periferice, care nu a evocat doar chestiunea preţului la carburanţi, elementul declanşator, dar care critică vehement augmentarea impozitelor şi taxelor, scăderea puterii de cumpărare, slăbirea serviciilor publice ş.a.m.d. Şi toate acestea într-un moment în care Emmanuel Macron se arăta vădit deranjat de ascensiunea partidelor de extremă dreaptă şi populiste, după alegerile locale din Polonia şi Germania (landurile Bavaria şi Hesse). Prezent deunăzi la uzinele Renault, care au 2.200 de angajaţi, şeful statului francez a avut surpriza să fie frondat de un sindicalist care i-a spus răspicat că „nu este bine venit”. Doctrina „vestelor galbene”, vagă, este însă îmbrăţişată şi de o pleiadă de opozanţi, aşa cum se întâmplă de regulă, Marine Le Pen, Laurent Vaquez, Jean Luc Melenchon – frumoasă unanimitate – adică dreapta dură şi extrema stângă. Certă este însă o realitate: fractura între preşedinte şi popor – Franţa rurală şi peri-urbană – a devenit profundă şi antimacronismul este o realitate ce estompează deja anti-holandismul, pe reţelele de socializare, cerându-i-se destituirea. Situaţia nu este revenită la normal, fiindcă mitingurile pe întreg cuprinsul ţării au continuat şi ieri. Dar altceva atrage atenţia: la Paris, după ore tensionate, între manifestanţi şi forţele de ordine, în cartierul Palatului Elysee, majoritatea „vestelor galbene” au fost dispersate, fără niciun rănit, nicio dispută, potrivit Prefecturii de Poliţie a Parisului. E o minciună însă, fiindcă poliţiştii au folosit gaze lacrimogene. Confruntări au avut loc în alte locuri din moment ce s-au înregistrat 409 răniţi, din care 14 se află în stare gravă. De asemenea în rândul forţelor de ordine 28 de poliţişti, jandarmi, pompieri şi motociclişti au necesitat prim-ajutor. Ce se poate observa? Iată societatea civilă pe care Emmanuel Macron o chema să devină participativă şi să se angajeze pe teren. Această mişcare multiformă este expresia clivajelor tradiţionale, ca şi mişcarea „La Republique en Marche”, care revendica nu demult că este singura care autorizează „multiapartenenţa politică”. Şi e de luat în seamă acest lucru. Ministrul de Interne, Christophe Castaner, a identificat cinci situaţii notabile care au necesitat intervenţia forţelor de ordine. Cam puţine, la numărul mare de răniţi. Numeroşi manifestanţi s-au mobilizat şi ieri, după cele întâmplate la Strasbourg, Rennes, Bordeaux, Marseille, Paris etc. Ţinta şi simbolul nemulţumirilor: Emmanuel Macron, care nu răspunde aspiraţiilor. A profitat de criza reprezentării politice pentru a fi ales, dar la putere încarnează contrariul, o formă de aristocraţie de stat. Ce va urma este dificil de anticipat, ieri Emmanuel Macron s-a aflat la Berlin, în Bundestag, pentru un discurs, şi discuţii, cu Angela Merkel privind, de bună seamă, atât relaţiile bilaterale, cât şi viitorul… UE, tot mai neclar, datorită şi lui Emmanuel Macron ajuns la 25% în sondaje. Premierul său, Edouard Philippe, are…34%.
