Poate multe întâmplări, de tot felul, au traversat de-a lungul timpului, locuitorii micului sat, Comănicea – atestat de la începutul secolului al XIX-lea – aparţinând comunei Secu, dar ceea ce au trăit şi trăiesc în aceste zile nu are precedent, basculându-i într-o disperare fără margini. Oameni paşnici de felul lor, aşa cum sunt toţi cei din zona colinară, cei din Comănicea s-au conformat, finalmente, dispoziţiilor primite. Şi, ieri, la prânz, în cele 115 gospodării ale satului fuseseră asomaţi de echipele DSVA Dolj, 65 de porci dintr-un total, conform statisticilor, de 94, pe un fond de descumpănire, greu de descris în cuvinte. Familia lui Paul Ticsie crescuse cu trudă, în vara acestui an 32 de grăsuni şi toţi au fost asomaţi. „Se va opera un periaj, spunea Adrian Butaru, directorul DSVA Dolj, pentru a se putea trece, la sfârşitul operaţiunii, la introducerea câtorva santinele”. Concomitent se întocmesc procese verbale în fiecare gospodărie, în vederea dosarelor de despăgubire, urmând ca în cel mult 30 de zile oamenii să-şi primească banii pentru animalele sacrificate. E multă dezamăgire în Comănicea, lovită parcă de un blestem, şi oamenii vorbesc parcă fiecare pe limba lui. În van. O stare de bulversare generală, cum nu s-a mai văzut, se resimte în la tot pasul. Stingerea oricărui potenţial focar de infecţie, pentru evitarea propagării virusului – a adus oamenii în pragul disperării. Ca să asişti la asomarea unor animale, crescute în propria bătătură, prin truda şi osteneală zilnică, în cel mai ecologic mod cu putinţă, precumpănitor cu masă verde şi „puţine concentrate” (porumb, boabe) nu e un lucru atât de simplu, pe cât pare o discuţie pe această temă, indiferent de competenţa celor care o poartă. Dar viaţa merge înainte, cum se spune, durerea sfâşietoare din aceste zile se va cicatriza, mai devreme sau mai târziu. Cum a ajuns virusul pestei porcine africane la Comănicea, rămâne, deocamdată, şi poate pentru multă vreme, un mister, atâta vreme cât păsările sălbatice necrofage, pot deveni vectori. Explicaţii exhaustive nu există. Pesta porcină africană s-a întins cu repeziciune, în multe zone ale ţării. De la emiterea Ordinului ministrului Agriculturii numărul 1295/3 august a.c. a trecut destulă vreme. Atunci se vorbea inclusiv de „arderea miriştilor” pe unde au trecut mistreţii, dar de la vorbă la faptă, la români e mare distanţă. Medicul veterinar Geronimo Brănescu, preşedintele ANSVSA – Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară pentru Siguranţa Alimentelor – fostul Sanepid, nu a convocat Consiliul ştiinţific pentru o abordare cât mai apropiată de cea a metodelor folosite în Polonia şi ţările baltice, unde s-a microzonat epidemia şi nici nu a fost lansată o campanie naţională de lămurire a oamenilor din lumea rurală. Reproşurile sunt tardive. Dar dacă propagarea virusului, în nu puţine judeţe ale ţării, nu a urmat vreo logică, reproşându-se autorităţilor absenţa vigilenţei şi a măsurilor de prevenţie, recent, cotidianul belgian „Le Soir” pomenea de prezenţa pestei porcine africane, anunţată de cabinetul ministrului wallon al Agriculturii, Naturii şi Pădurilor, Rene Collin, un perimetru de 63.000 de ha de pădure fiind delimitat în zone distincte. Şi greu de crezut că autorităţile wallone, din reţeaua de supraveghere sanitară a faunei sălbatice, nu îşi fac datoria. Să revenim la Comănicea: primarul Dan Victor spunea că a plâns, în multe momente ale acestor zile, neştiind ce să mai spună oamenilor, cărora li s-au luat porcii din curte, cu puţină vreme înaintea Crăciunului. Ceea ce nu s-a mai întâmplat vreodată.
