Toată presa franceză, de ieri, dar şi de astăzi, a primit cu generozitate numirea ca ministru al Sporturilor, în guvernul condus de Edouard Philippe, a Roxanei Mărăcineanu (43 de ani), de origine română, prima campioană mondială, a Franţei, la nataţie, în 1998, la Perth (Australia), la 200 metri spate, vicecampioană olimpică la Jocurile de la Sidney în 2000, campioană europeană în 1999. Oricum, un nume consacrat în istoria sportului francez. Ceea ce puţini ştiu este că Roxana Mărăcineanu s-a pregătit ca sportivă timp de şase luni în Germania, la Heidelberg, unde a descoperit că înotătorii germani „aceşti monştri ai bazinului” nu sunt deloc mai impresionanţi decât alţii. Acolo a descoperit că înotul şi studiul nu sunt incompatibile. Vorbeşte cinci limbi străine (franceza, româna, germana, spaniola şi engleza), deţine o diplomă în comerţ, este mamă a trei copii (Nina, Cleo şi Kimi), iar companionul său, Franck este jurnalist la Radio France. Împreună cu toţi membri familiei a vizitat în repetate rânduri România, despre care vorbeşte şi acum, şi dintotdeauna, cu mare afecţiune. Şi iată o declaraţie a ei, extrasă dintr-un reportaj apărut, ieri, în cotidianul „Le Parisiene”: « Je veux que mes enfants connaissent la Roumanie, cette part d’eux-mêmes, nous confiait-elle fin décembre. Je suis entièrement roumaine et entièrement française. Pour moi, la France est un pays d’accueil. C’est l’image qu’avaient mes parents. Ils sont venus pour ça, ils n’ont pas été déçus. Ceux qui viennent à présent n’ont pas notre chance. La France pourrait être beaucoup plus accueillante, plus cool. » Consultantă pentru televiziune, radio şi „L’Equipe TV”, „Europe 1” (a comentat Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008), în 2015 a candidat la postul de director tehnic naţional la Federaţia Franceză de Nataţie, post atribuit finalmente lui Jacques Fevre. Ce l-a impresionat pe premierul Edouard Philippe, după ce a cunoscut-o pe marea campioană: stagiile pentru convingerea părinţilor, purtate prin asociaţiile sale, să lupte contra fricii de apă a copiilor. Exact ceea ce premierul francez dorea, să întreprindă printr-un program guvernamental.
