Comisia Europeană de la Bruxelles a dat marţi, 6 februarie a.c., un semnal considerat „strategic”, privind lărgirea Uniunii Europene prin includerea a încă şase ţări din Balcanii Occidentali (Serbia, Kosovo, Albania, Muntenegru, Bosnia-Herţegovina, Macedonia) până în 2025. Nimic despre Republica Moldova şi, chiar, Ucraina. Ceea ce poate părea suspect. Intenţia este mai veche, lansată prima dată, în 2003, în Grecia, la un summit găzduit de Salonic. Dar lucrurile nu sunt deloc simple. Cu Muntenegru (650.000 de locuitori) şi Serbia (7 milioane locuitori) negocierile sunt deschise din 2012, respectiv 2014. Albania şi Macedonia sunt oficial canditate, în schimb Bosnia-Herţegovina şi Kosovo n-au atins acest stadiu cu Bruxelles-ul. Orizontul – 2025 – pentru Serbia şi Muntenegru reprezintă o dată „indicativă”, a spus marţi, 6 februarie a.c., preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, în faţa Parlamentului de la Strasbourg, recomandând ţărilor amintite să-şi continue reformele. Dar realismul acestei propuneri rămâne discutabil, fiindcă e greu de imaginat ca Macedonia, de pildă, în conflict aprins, chiar zilele acestea, cu Grecia, pe seama denumirii ţării, sau Kosovo, încă nerecunoscută de 5 ţări UE, între care Spania, să surmonteze aceste dificultăţi. Extinderea UE nu este bine văzută, de toate statele membre, şi Franţa, de pildă, deplânge deja că Europa „celor 28” (27 cu Brexit) este greu guvernabilă. Aluzie şi la derapajele instituţionale din Ungaria şi Polonia. Se invocă, de asemenea, faptul că Bulgaria şi România, în 2007, au fost prea uşor admise, nefiind încă integrate în spaţiul Schengen. De fapt, cooptarea ţărilor din Balcani, care întreţin destulă nesiguranţă la porţile Bruxelles-ului, este dorită mai mult pentru sustragerea lor de sub influenţa Rusiei, Chinei, Arabiei Saudite şi chiar a Turciei. Moscova desfăşoară, lucru ştiut, o propagandă anti-europeană şi susţine cu discreţie mişcările naţionaliste. La rândul lor, ţările din Golf şi Ryadul îngrijorează prin infiltrarea viziunii radicale a islamismului, în ţările Balcanice, unde au venit deja numeroşi jihadişti. Dar problema cea mare o constituie Turcia. Ankara critică îngheţarea discuţiilor de aderare, în urma derivelor autoritare ale preşdintelui Recep Tayyip Erdogan şi Consiliul Europei a confirmat, pentru 26 martie a.c., o nouă rundă de dialog, în „formatul” Donald Tusk, Jean Claude Juncker, Recep Tayyip Erdogan şi premierul bulgar Boyko Borisov, ocazie pentru Ankara de a discuta despre adeziunea sa. Solicitând expres, mai întâi liberalizarea vizelor spre UE şi apoi modernizarea unui acord de uniune vamală, vechi de 15 ani. Prezent luni, în Italia, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a respins toate opţiunile în afara aderării, alungând astfel şi propunerea franceză a unui simplu parteneriat, într-un interviu apărut în „La Stampa”. Preşedintele Turciei s-a aflat pentru 24 de ore, la Roma, pentru o întâlnire cu Papa Francisc. „Noi dorim o aderare deplină la Europa. Alte opţiuni nu ne satisfac”. Recep Tayyip Erdogan a amintit rolul Turciei în chestiunea migranţilor şi garantarea stabilităţii şi securităţii Europei. „Noi facem mari eforturi pentru a combate organizaţiile teroriste PKK, YPG şi Statul Islamic”. Unităţile de apărare a poporului (YPG) sunt acuzate de Ankara a fi braţul Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK) şi sunt considerate o entitate teroristă, dar Occidentul are altă abordare şi îi consideră aliaţi în lupta contra jihadiştilor. Oricum, Bruxelles-ul are dificultăţi, în a ajunge la un numitor comun, pe un set de valori, cu Recep Tayyip Erdogan, care, la rândul său, ca preşedinte al unei ţări NATO, rămâne greu de abătut de la propriile convingeri.
