„Consiliul Atlanticului de Nord – instanţa decidentă a Alianţei, extinsă prin reprezentarea a încă cinci ţări non-membre – Qatar, Emiratele Arabe Unite, Maroc, Iordania şi Suedia, partenere în operaţiunile militare – a confirmat luni, 31 octombrie a.c., decizia încheierii misiunii sale. Operaţiunile noastre în Libia au luat sfârşit luni, 31 octombrie a.c.”, a declarat, încă de joia trecută, secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen. „Noi am avut de îndeplinit un mandat istoric din partea ONU, acela de protejare a poporului libian, de aplicare a interdicţiilor de zbor şi a embargoului asupra armelor” a mai spus el. Operaţiunea „Protector Unified” este „una dintre cele mai reuşite din istoria NATO”, a elogiat-o secretarul general, estimând că victoria a fost obţinută de poporul libian, „care poate lua viitorul în mâinile lui, cu fermitate şi în siguranţă”. Pentru înaltul oficial NATO, libienii au, în continuare, mult de lucru, pentru a construi o nouă Libie, fondată pe reconciliere, drepturile omului şi principiile statului de drept. Consiliul Naţional de Tranziţie (CNT) a cerut, săptămâna trecută, menţinerea NATO în Libia, cel puţin până la sfârşitul anului, fiindcă şi după moartea lui Muammar Gaddafi ultimii săi fideli reprezintă o ameninţare pentru ţară. Potrivit informaţiilor din cotidianul sud-african Beeld, grupuri de mercenari din această ţară se găsesc în Libia şi încearcă să-l exfiltreze pe Saif al-Islam, fiul lui Muammar Gaddafi, căutat pentru crime contra umanităţii de Curtea Penală Internaţională, după cum a declarat procurorul Luis Moreno Ocampo, care se află într-o vizită la Beijing. „NATO rămâne să ajute, dacă este necesar şi i se cere”, a precizat Rasmussen. Noul rol al Alianţei poate consta în „ajutorarea Libiei în reformarea instituţiilor de securitate şi apărare, conform principiilor democratice”. NATO a lansat operaţiunile militare de protejare a civililor în conformitate cu rezoluţiile 1970 şi 1973 ale Consiliului de Securitate al ONU, care au contribuit semnificativ la căderea regimului colonelului Gaddafi. Embargoul asupra armelor şi cele 26.000 de ieşiri aeriene, din care peste 9.650 ofensive, au grăbit sfârşitul regimului, după mai bine de 40 de ani de represalii. Libia post-Gaddafi poate bascula, însă, într-un ciclu de violenţe tribale, nu uşor de gestionat. Libienii se tem de acte de răzbunare şi consideră puterea intermediară incapabilă să stăpânească brigăzile sale înarmate. La Syrte, oraşul natal al fostului Ghid, reprezentanţii Human Right Watch (HRW) au cerut CNT să investigheze „execuţiile” descoperite. Un ONG a acuzat miliţia din oraşul Misrata de terorizarea oamenilor din oraşul învecinat, Taouarga, pentru presupusa colaborare cu loialiştii lui Gaddafi. Analiştii afirmă că singura modalitate de evitare a războiului inter-tribal este dezarmarea miliţiilor regionale şi transferul neînţelegerilor în sfera judiciară.
Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a sosit, ieri, într-o vizită surpriză la Tripoli, în ultima zi a misiunii aeriene a Alianţei, relatează AFP. Acesta urma să aibă întrevederi cu noua conducere libiană.
