„Ni hao” („bună ziua”) şi „Sheng gong” („succes”), ne spune din Beijing, pe blogul personal, Dan Tomozei, de la Radio China Internaţional, un jurnalist de bună calitate, cu soţia din Craiova, care face destule lucruri bune pentru ţara sa. Ziua Culturii Române – Mihai Eminescu celebrată, an de an, la Şcoala Naţională „1 Octombrie” din Beijing (BNDS), expresia perseverenţei, una din principalele chei în care se exprimă China, în cadrul statornicelor şi consistentelor relaţii de prietenie cu România, a avut loc şi anul acesta. Joi, departamentul internaţional al BNDS, împreună cu elevii claselor a VII-a, a organizat un spectacol festiv, timp de o oră, despre personalităţi ale culturii româneşti, istoria şi geografia ţării noastre, susţinând un mini-concert simfonic cu lucrarea „Dans popular românesc”, de Bela Bartok, în prezenţa mai multor reprezentanţi diplomatici ai Bucureştiului, la Beijing. Momentul a fost unul de referinţă, pentru perenitatea relaţiilor dintre cele două ţări. De ieri, în „Cotidianul”, fostul premier Petre Roman, publică în serial însemnările sale despre China, după două vizite, în cursul anului trecut, împărtăşind opinia proprie despre „potenţialul, reformarea şi progresul incontestabil al acestei fascinante lumi”. Petre Roman nu spune tranşant că a rămas cu „gura căscată”, la ceea ce a văzut, dar ne face să înţelegem acest lucru. Citând prestigioasa revistă britanică „New Scientist”, care titra anul trecut „Poate China să salveze lumea?”, cu referire la investiţiile în energiile regenerabile, se spune că în 2015 China a investit 103 miliarde dolari, în condiţiile în care Europa de Vest a atins 49 de miliarde, iar SUA doar 44 miliarde. Într-un raport OECD de anul trecut, despre industria AI (inteligenţa artificială) în lume, se arată că în producţia şi funcţionarea de roboţi indistriali, în 2016, în China erau 87.000 unităţi şi în Germania 20.000. Ex-premierul Petre Roman promite să aducă în discuţie ce nu se întâmplă, „din ceea ce ar trebui să existe în cooperarea dintre China şi România”. Un punct de vedere interesant. Fiindcă alţii, în schimb, sunt mult mai pragmatici. Întors dintr-o vizită în China, preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, s-a văzut luat la întrebări, în presă, de faptul că nu a abordat chestiunea drepturilor omului, cu referire expresă la cazul Liu Xia, văduva laureatului Nobel pentru pace, Liu Xiao, decedat, securitatea dramatică din regiunea Sinjian, unde trăiesc uigurii – o minoritate chineză musulmană –, în întâlnirea sa cu omologul chinez Xi Jinping. „Eu cred în diplomaţia respectului reciproc şi trebuie lucrat în timp (…) sunt diferenţe între noi, legate de istoria noastră, filosofia noastră, natura societăţilor noastre”, a fost răspunsul, celui care a refuzat să dea lecţii de drepturile omului. În schimb, pe dosarele economice, preşedintele francez a recoltat rezultate neaşteptate: o comandă supriză din partea chineză pentru 184 aparate Airbus A320, pentru 13 companii aeriene, cu livrare în perioada 2019-2020, după alte 300 de aparate Boeing, vândute în 2016, la preţ de catalog, un contract de 10 miliarde euro pentru Areva, ridicarea embargoului, în şase luni, la carnea de bovină, impus în 2011, în urma crizei „vacii nebune”. Şi alte contracte economice. China devine un partener strategic al Franţei în marile proiecte de infrastructură. Beijingul se afirmă pe scena internaţională şi proiectele sale transcend politica. „O centură, un drum”, noile drumuri ale mătăsii, îi conferă statutul de putere mondială. Pakistanul, vechi prieten, figurează în fruntea investiţiilor prin programul „O centură, un drum”, şi Banca centrală pakistaneză a anunţat că va efectua tranzacţiile cu China (o treime din schimburile sale comerciale) în monedă chineză şi nu în dolari. China şochează de-a dreptul. Aflându-se în centrul fenomenului de reechilibrare a planetei, demantelează încet-încet actuala ordine internaţională de sorginte occidentală, în principal americană, în tranziţia către una sinocentrică. Când Parisul face un joc diplomatic, realmente rafinat, lipsit de complexe, în relaţiile sale cu Beijingul, Bucureştiul – beneficiarul unui statut aparte – îşi poate face curaj, cum dăduse semnale în urmă cu numai câţiva ani. În 2018, evoluţia reporturilor sino-americane vor constitui, estimează analiştii, un factor structurant al relaţiilor internaţionale. Pentru moment, America, prin ceea ce face Donald Trump, împotriva sa, este cel mai bun aliat.
