O ameninţare bombă a venit în urmă cu câteva zile la Comisia de anchetă a pieţei de gaze, în care reprezentantul celui mai mare furnizor de gaze din România arată că singura soluţie la iarnă este să se oprească gazele la unii consumatori. Surprinzător nu a fost nici o reacţie la această declaraţie. Nimeni nu a arătat că o astfel de practică ar fi ilegală. De ce oare? Poate pentru că adevărul întotdeauna este la mijloc: 50% complicitate / 50% incompentenţă.
„Dacă va fi o iarnă grea, va fi suficient gaz pentru la iarnă? Nu suntem siguri. Sperăm, dar nu avem nicio garanţie. Singura soluţie, dacă nu avem suficiente gaze, este să întrerupem furnizarea către anumiţi consumatori, ceea ce trebuie definit printr-un plan de urgenţă întocmit de Guvern. Acest plan exista din trecut, dar trebuie updatat de urgenţă. Cel mai important lucru este să definim clar ce consumatori trebuie să fie înterupţi şi în ce ordine, dacă va fi o lipsă de resurse.“ este declaraţia reprezentantului celui mai mare furnizor de gaze din România.
Voi începe cu sfârşitul acestei declaraţii, care demonstrează practica folosită în România de peste 10 ani de către firmele cu ”management performant” impuse pe piaţa românească: asigurarea furnizării de gaze iarna către toţi consumatorii români nu este problema furnizorilor, este o problemă a Guvernului României. Aceste firme s-au obişnuit să-şi rezolve problemele, profitabilitatea şi oligopolul pe piaţă, cu ajutorul legilor şi nu prin aplicare know-how-ului pentru care au fost aduse în România.
Unele firme s-au obişnuit să-şi asigure profitabilitatea şi oligopolul pe piaţa de gaze, cu ajutorul legiuitorului şi nu prin aplicare know-how –ului pentru care au fost aduse în România.
Legea gazelor naturale stabileşte fără echivoc la art.173alin (1) că furnizorii (Titularii de licenţe de furnizare a gazelor naturale) au obligaţia să-şi desfăşoare activităţile cu respectarea obligaţiilor stipulate în licenţă, respective continuitatea aprovizionării cu gaze a tuturor clienţilor din portofoliu. Cu alte cuvinte dacă un furnizor a încheiat un contract cu un client, care plăteşte preţul stabilit în contractul pentru gaze, furnizorul are obligaţia de a-i asigura gazele şi vara şi iarna. Asta stabileşte legea votată de Parlamentul României.
Tot legea gazelor prevede sancţiuni şi posibilitatea suspendării licenţei în situaţia opririi furnizării gazelor către clienţii din portofoliu pentru motive neimputabile consumatorului.
Legea gazelor prevede într-adevăr la art. 176, alin 1 că în cazul unor situaţii de criză neaşteptate pe piaţa de gaze naturale, operatorul de transport propune adoptarea unor măsuri de siguranţă a căror punere în aplicare se face prin hotărâre a Guvernului României.
Astfel, dacă în luna noiembrie discutăm despre situaţii de criză înseamnă că ele sunt aşteptate, dacă sunt aşteptate ele trebuie rezolvate de către furnizorii de gaze conform art 173, neîcadrându-se la art 176, care vorbeşte exclusiv de situaţii de criză neaşteptate.
Întrebările care se desprind: Cum este posibil să se vorbească în Parlamentul României cu atâta nonşalanţă de oprirea gazelor la consumatori şi nimeni să nu reacţioneze? Cum este acceptată o astfel de ameninţare ofensatoare la adresa consumatorilor?
Prea mulţi dintre cei care au rol coordonator nu cunosc prevederile legii gazelor, a drepturilor care le au consumatorii şi a obligaţiilor pe care le au furnizorii. Aceştia sunt la fel de mulţi ca cei care se fac complici în susţinerea intereselor străine faţă de popor, şi se străduie să lanseze şi susţină pe piaţă elemente care să convingă populaţia asupra normalităţii creşterii preţului gazelor!
Material preluat de pe www.dumitruchisalita.ro
