De la Francois la Francois? La 31 de ani de la victoria lui Francois Mitterrand în alegerile prezidenţiale, în faţa lui Valery Giscard d’Estaing, Francois Hollande este, de duminică seara, în situaţia de a succeda unicului preşedinte de stânga a celei de a V-a republici. Deputatul de Correze a fost desemnat, prin plebicist, candidatul stângii la alegerile prezidenţiale de anul viitor. După numărarea a 2,3 milioane buletine de vot, duminică seara Francois Hollande avea, deja, 56,38% din voturi, faţă de 43,62%, cât obţinuse secretarul general al PS, Martine Aubry, contracandidatul său. Alegerile primare au reunit între 2,7 şi 3 milioane de alegători, potrivit ultimelor estimări, socialiştii făcând totul pentru a demonstra că tratează cu maximă seriozitate momentul. Cei doi competitori au apărut de mână la sediul PS, s-au îmbrăţişat în aplauzele simpatizanţilor fraternizaţi, care au scandat „Vom câştiga!”. „Această victorie îmi conferă forţa şi legitimitatea de a pregăti marea confruntare a alegerilor prezidenţiale. În această seară, am primit un mandat imperios, acela de a aduce victoria stângii” a declarat Francois Hollande. El a mulţumit partizanilor săi la Casa Americii Latine. „Sunt întrebat dacă este cea mai importantă zi din viaţa mea. Dar nu, este o zi mare din viaţa noastră, un moment de speranţă”. Tonul a fost solemn. Cu mai mult de 200 de zile înaintea primului tur al alegerilor prezidenţiale, „adevărata bătălie” împotriva dreptei începe. Martine Aubry a admis înfrângerea sa. „Voi depune toată energia şi toată forţa pentru ca Francois Hollande să devină, peşte şapte luni, noul preşedinte al Republicii”. A confirmat, apoi, că a revenit la postul de prim-secretar al PS şi este gata să se integreze „echipei Franţei pentru schimbare”. La 57 de ani, Francois Hollande poartă, deja, costumul candidatului pentru Palatul Elysee, după ce a părăsit conducerea PS, în 2008. Multă vreme challenger, el s-a lansat în iunie 2009, devenind, apoi, „favorit prin substituire”, cum recunoaşte, după ce Dominique Strauss-Kahn a ieşit din joc, în luna mai. Confruntarea sa cu Martine Aubry a fost una tensionată, după ce, cu 48 de ore înaintea scrutinului, Aubry a ridicat brusc tonul, fără a mai putea, însă, produce vreo surpriză. Lansată în competiţie la sfârşitul lunii iunie, după forfait-ul lui D.S.K., când PS adoptase, în unanimitate, „proiectul 2012”, a acceptat înfrângerea fără nici un resentiment. „Nici un candidat nu a pierdut” a spus Francois Hollande şi „avem obligaţia de a merge împreună în marşul pentru alegerile prezidenţiale”. Ieri a fost ziua unor întâlniri secrete, după cum se exprima un tenor al partidului. O fotografie de familie, cu Laurent Fabius, Segolene Royal, Martine Aubry, Manuel Valls, Arnaud Montebourg, pe treptele sediului central al PS, sugerează, emblematic, începerea ofensivei împotriva dreptei şi a lui Nicolas Sarkozy. Cu toate acestea, desemnarea lui Hollande nu este cea mai bună veste pentru ecologişti, aliaţi ai socialiştilor, integraţi în „peuple de gauche”, care ar fi preferat-o pe Martine Aubry.
