Instituţie de învăţământ preuniversitar cu vechime şi o valoroasă tradiţie, Colegiul Naţional „CAROL I” din mândra Cetate a Băniei a luat fiinţă în anul 1826, în „plină” primăvară – anotimp care, an de an, ne împodobeşte pomii cu fluturi albi; când lalele le cântă, la chemarea soarelui, iar castanii, pe bulevarde, îşi aprind felinare albe, când „privighetoarea cântă, iar liliacul e-nflorit”, cum a spus-o, cândva, atât de frumos, în una din celebrele sale Nopţi, elevul său de odinioară, marele nostru poet Alexandru Macedonski. Doamne, cum trece timpul! Tace şi… trece. Curge necontenit… Au trecut, de atunci, din mai 1826, 191 de ani, iar data naşterii sale a căpătat semnificaţia şi importanţa unei pietre de hotar în istoria învăţământului românesc. Argumentul? Este, cum se ştie, ca vechime, a doua şcoală de băieţi de grad mediu, în limba română, din Principate.
Primii dascăli ai şcolii craiovene nou înfiinţate – o şcoală de un grad mai înalt, în care, „pentru întâia oară, se predau gramatica, literatura şi ştiinţa în limba Patrie”, au fost Stanciu Căpăţâneanu şi Grigore Pleşoianu, elevi ai cărturarilor Gh. Lazăr şi Ion Eliade Rădulescu, la Școala „Sf. Sava” din capitala Țării Româneşti, „cei dintâi dascăli români ai Craiovei şi unii din cei mai harnici şi mai vrednici slujitori ai şcolii româneşti”.
Primul din ei, Stanciu Căpăţâneanu, se ocupă „cu instrucţiunea secundară”, iar celălalt, Grigore Pleşoianu, „cu cea primară”. Excelenţi dascăli. Cărturari „cu vederi mai înaintate”, democratice, cu dragoste faţă de şcoală şi copii. Au meritul de a fi elaborat şi publicat manuale şcolare şi de a fi tradus (din limba franceză) o seamă de cărţi cu un conţinut educativ, destinate tineretului. Prin cele 20 de cărţi tipărite, „unde a putut şi cum a putut”, Grigore Pleşoianu „ocupa Locul I în rândul acelor pionieri ai literaturii pentru copii şi tineret” (Al. Piru); este, în ţara noastră, „începătorul acestui fel de literatură” (Ilie Popescu Teiuşan).
Acestora li se vor alătura, în acea perioadă eroică a începutului, între alţii: profesorul, istoricul, publicistul şi omul politic Aaron Florian (fost, la început, profesor la „mica şcoală”, a lui Dinicu Golescu, de la Conacul său din Goleşti şi, după aceea, fost profesor la Craiova şi, în 1948, prefect al judeţului Dolj, în timpul Revoluţiei); Alexe Marin (care, făcând, după aceea, studii strălucite la Paris, va deveni primul profesor de chimie al Universităţii din Bucureşti); Grigore Mihăescu (profesor la clasele începătoare, unde l-a avut elev în primele două clase, pe viitorul filosof, logician şi om politic Titu Maiorescu şi a îndeplinit, în 1848, funcţia de primar al Craiovei); Constantin Lecca (pictorul care l-a avut elev, între alţii, pe Theodor Aman, şi care are meritul de a fi ctitorul primei tipografii şi a primului periodic din Oltenia: „Mozaicul”); Ioan Maiorescu (acest „al doilea Lazăr al românilor”; excelent profesor de istorie la Craiova, Iaşi şi Bucureşti; foarte apreciat director de şcoală şi revizor al unităţilor de învăţământ de stat şi particular din cele cinci judeţe cuprinse între Dunăre, Olt şi cununa Carpaţilor Meridionali; preţuit filolog (deschizător de drumuri în dialectologia românească); remarcabil diplomat şi om politic; neobosit publicist; militant de seamă pentru cauza Revoluţiei de la 1848 şi Unirea Principatelor (şi, când te gândeşti că – născut în 1811 şi decedat în 1864 – n-a apucat să trăiască decât 53 de ani…).
***
De-a lungul întregii sale existenţe, Colegiul a fost slujit de o pleiadă de profesori, care – de la înălţimea catedrei – le-au transmis elevilor lor cunoştinţe temeinice despre lume si viaţă şi i-au educat în spiritul dragostei faţă de muncă, faţă de părinţi, faţă de ţară, în spiritul înaltelor idealuri ale umanităţii. O dovadă: peste 50 din foştii elevi şi absolvenţi ai Colegiului nostru şi-au câştigat dreptul de a ocupa un loc în cel mai înalt for ştiinţific al ţării – Academia Română şi, astfel, „cavaleri ai spiritului”, au intrat în „familia” selectă a „nemuritorilor”.
Iată, pentru exemplificare, câteva nume: matematicienii Gheorghe Țiţeica şi Simion Stoilow; diplomatul şi omul politic Nicolae Titulescu; inginerii-inventatori Gogu Constantinescu şi N. Vasilescu-Karpen; poetul Alexandru Macedonski; geologii Ludovic Mrazec, Sabba Ștefănescu şi Nicolae Petrulian; geograful George Vâlsan; filosoful C. Rădulescu-Motru; medicii Constantin Angelescu, Dimitrie Gerota, Dimitrie Combiescu, Vlad Voiculescu, Ștefan Milcu şi Petre Vancea; chimiştii: Ilie Murgulescu şi Eugen Angelescu; juriştii Ion Tanoviceanu, Valentin Georgescu şi George Fotino; istoricii Dimitrie Pippidi şi C.S. Nicolăescu-Plopşor; oamenii politici Gheorghe Tătărescu şi Ștefan Voitec; profesorii, criticii literari, dramaturgi, eseiştii Alexandru Marcu, Eugen Ionescu, Alexandru Balaci şi Petre Pandrea; pictorii: Theodor Aman şi Corneliu Baba… Să nu-i uităm, apoi, pe profesorii – academicieni George Marin Fontanin şi Nicolae Bănescu. Nici pe Eugen Ionescu să nu-l uităm (şi-a absolvit Colegiul şi examenul de bacalaureat tot la noi).
Trei dintre absolvenţii Colegiului craiovean – Ludovic Mrazec, C. Rădulescu-Motru şi Ilie Murgulescu – au îndeplinit, un timp şi cu apreciate rezultate – misiunea de preşedinţi ai Academiei Române.
***
Acestora li se alătură (fără a fi fost academicieni) alte personalităţi de primă mărime ale ştiinţei, artei şi culturii naţionale: scriitorii şi criticii literari: Traian Demetrescu, Savin Constant, Nicolae Milcu, Mihai Drumeş, George Magheru, Gib Mihăescu, N.I. Herescu, Radu Demetrescu-Gyr, Nicolae Nicoleanu, N. Burlănescu-Alin, Victor Papilian, Vintilă Ciocâlteu, Dumitru Ciurezu, Tiberiu Iliescu; economistul, gazetarul şi scriitorul Eugeniu Carada; criticul de artă V.G. Paleolog; astronomul Nicolae Coculescu; juristul şi omul politic Grigore Iunian; geologul Ion Popescu-Voiteşti; pictorii Eustaţiu Stoenescu, Ion Țuculescu, Costache Petrescu, N. Petrescu-Găină, Eugen Taru, Ilie Marineanu, Gabriel Bratu – Mib; muzicienii Grigore Gabrielescu şi Ion Vasilescu; actorii Ronald Bulfinschi, Manu Nedeianu, Tudor Ilie, Amza Pellea etc.
În rândul profesorilor colegiului, nu puţini sunt aceia care – având vocaţia „ctitoririi” – în afara activităţii la catedră, au mai făcut şi „altceva”, necesar, important şi durabil. Cu alte cuvinte, s-au implicat şi în activitatea Cetăţii, în viaţa Craiovei. Astfel, Muzeul Olteniei este, la origini, opera profesorilor Ștefan Ciuceanu şi Marin Demetrescu. Filiala din Craiova a Arhivelor Naţionale, ca şi Societatea „Prietenii ştiinţei” şi Societatea Scriitorilor Olteni sunt, în bună măsură, opera profesorului C.D. Fortunescu. Ștefan Ciuceanu şi Tudor Popescu, colegul acestuia, au organizat şi condus, în perioada eroica a începutului său, Muzeul Judeţean Pinacoteca şi Biblioteca „Alexandru şi Aristia Aman”.
Profesorii Ion Dongorozi, Tiberiu Iliescu şi Ilie Rizea au condus, o vreme şi cu apreciate rezultate, în calitate de directori, Teatrul Naţional craiovean „Marin Sorescu”, în timp ce colegii lor Ion Hagiescu şi Petre Severin s-au aflat, un număr de ani, la cârma Conservatorului „Cornetti”. Și nu sunt singurele exemple… Doi dintre absolvenţi (Nicolae Condiescu şi N.I. Herescu) au îndeplinit, un timp şi cu rezultate demne de laudă, rolul de preşedinţi ai Societăţii Scriitorilor din România.
Au ctitorit publicaţii: C. Lecca – „Mozaicul”; C.D. Fortunescu – „Arhivele Olteniei”; Grigore Grandea – „Albina Pindului”; G.T. Buzoianu – „Revista şcoalei”, „Carpatii” şi primul cotidian din Craiova, „Cântarul” etc. Colegi de-ai lor au meritul de a fi înfiinţat şi condus un însemnat număr de reviste şcolare, între care: „Murmurul Olteniei”, „Freamăt”, „Citirea”, „Tinerimea Școlară”, „Note Matematice şi Știinţifice”, „Înmuguriri”, „Cinel-Cinel”, „Pitagora”, „Platon”, „Licăriri”, „Picături de rouă”, „Ioan Maiorescu” etc.
***
Colegiul Naţional craiovean, ce poartă azi numele fostului suveran Carol I, este – aflăm cercetându-i biografia – instituţia de învăţământ preuniversitar care – vatră mereu aprinsă a istoriei naţionale – a fost (prin profesorii şi elevii săi), în momentele mari, de răscruce, ale istoriei patriei, alături de lupta şi năzuinţele poporului. Aşa a fost în 1848, şi în 1857-1859; şi în 1877; şi în 1907. Și în timpul primului şi celui de-al doilea război mondial…
***
Școala noastră, Colegiul Naţional „Carol I” din Craiova, a fost, este şi, în mod sigur, va fi şi în viitor o instituţie de învăţământ preuniversitar de frunte în ierarhia învăţământului românesc. O şcoală de nivel european. O şcoală pentru eternitate.
Urmând pilda înaintaşilor şi având, la catedră, un „lot” de profesori de certă şi dovedită competenţă, reprezentanţii săi au obţinut, din 1964 – când elevul Octavian Bâscă, fiul unui apreciat mecanic de locomotivă din Craiova – a fost răsplătit cu medalia de argint, la Olimpiada de matematică, din Berlinul de Est, şi până acum, un număr de 53 de medalii (din care 19 – de aur, 21 – de argint şi 13 – de bronz). Pe disciplinele de învăţământ, cele 51 de medalii sunt grupate astfel: 29 – la matematică, 2 – la fizică, 9 – la chimie, 2 – la biologie, 9 – la informatică şi 2 – la limba rusă.
La nivel republican, Colegiul nostru a obţinut – din 1964 şi până în 2013 – un număr de 951 de medalii (din care un număr de 88 medalii de aur).
Laudă „eroilor” acestor performanţe cu care Colegiul nostru se mândreşte. Laudă elevilor care le-au obţinut, în frunte cu Octavian Bâscă: Mihai Pătraşcu, Louis Funar, Mugurel Barcău, Mircea Sava Teodorescu, Mihai Aniţescu, Mihai Bărboi, Octavian Fărcăşanu, Cristian Tălău, Victoi Păduraru etc… Laudă profesorilor care i-au „îndrumat către performanţă”, în frunte Iuliana Coravu (care „a strâns”un număr de 11 medalii: 3 de aur; 4 de argint şi 4 de bronz); Evelina Stănescu; Virgil Schneider; Liliana Niculescu şi Constantin Picu, Nicolae tălău, Ion Rotaru (matematică); Ion Bărcău, Gheorghe Stănică, Traian Pribeanu, Gheorghe Brânzan (chimie) şi mulţi alţii.
Pregătiţi temeinic, marea majoritate a absolvenţilor au trecut cu succes – obţinând note mari – examenul de bacalaureat şi, an de an, au ocupat locuri de frunte la admiterea în învăţământul superior de stat. Un însemnat număr dintre ei a luat hotărârea de a-şi continua studiile superioare la universităţi de prestigiu din Europa, Canada, S.U.A. şi din alte ţări străine, unde s-au remarcat prin pregătirea demonstrată şi interesul pentru studiu.
***
Nu poate fi nesocotit sau uitat, de asemenea, sprijinul multilateral şi eficient primit din partea organelor locale (municipal şi judeţean). Numai aşa, în cadrul Colegiului au putut fi construite şi date în folosinţă un însemnat număr de noi spaţii de şcolarizare: baza sportivă în aer liber; internatul şi cantina; bazinul (acoperit) în aer liber (unde toţi elevii din clasele I-VIII învăţau, gratuit, să înoate); clubul şcolar (în spaţiul fostei săli de mese); sala de festivităţi (cu o capacitate de 400 de locuri); sera de flori. Tot atunci, pe clădirea ce adăpostea cantina au fost instalate panouri solare care (de primăvara şi până toamna) asigurau apa caldă pentru nevoile cantinei şi internatului.
În acei ani, materialul didactic a fost – în deceniile trecute – îmbogăţit cu două noi colecţii: Colecţia de roci (una din cele mai valoroase din ţară) şi Colecţia de fluturi, care adăposteşte un număr de peste 7000 de microlepidoptere (fluturi), din toate zonele globului. Biblioteca, înfiinţată în anul 1836 – care este una din cele mai vechi biblioteci şcolare din Principate – şi-a sporit simţitor fondul de carte (depăşind, azi, cifra de 85.000 de volume) şi a pus în valoare cele 299 cărţi vechi, de patrimoniu, aflate în posesia sa.
Apar, atunci, după 1948, primele reviste şcolare: „Picături de rouă” (cls. I-VIII) şi „Licăriri” (devenită „Ioan Maiorescu”) şi primele Anuare şcolare.
Iau fiinţă Muzeul şcolii şi Muzeul darurilor.
În 1976 – când a împlinit „vârsta” de 150 de ani – Colegiul a primit, în semn de preţuire, Ordinul „Steaua Republicii”, clasa I şi, tot de atunci, Ziua de 20 mai – când, în 1826, s-au pus bazele sale – a devenit Ziua Colegiului (şi se va sărbători, în fiecare an şcolar, cu regularitate).
Colegiului nostru i s-au mai acordat (de două ori) – „pentru palmaresul realizat în domeniul educaţiei de excelenţă deţinut de olimpicii şcolii româneşti” – Diploma de Excelenţă. Și a mai primit – în martie 2004 – „Cea mai înaltă distincţie a Comisiei Europene pentru educaţie”. I s-au acordat, de asemenea, de către Guvernul României şi Uniunea Europeană, titlul de Școală Europeană (încă din ediţia 2004). Școala noastră face parte (în calitate de membru fondator) din Alianţa Colegiilor Centenare din România.
***
Colegiul Naţional „Carol I” din Craiova are un trecut. Are un nume. Un renume, chiar, toate câştigate, în timp, prin truda a numeroase generaţii de dascăli caracterizaţi prin pregătire, prin pasiune, printr-o exemplară dăruire şi de elevi înzestraţi, capabili de efort, dornici de afirmare… A-l menţine acolo, pe o poziţie de frunte, nu este – iarăşi vom spune – deloc uşor. Este datoria generaţiilor de azi şi-a celor viitoare – învăţători, profesori, elevi.
LA MULȚI ANI!
Prof. emerit NICOLAE A. ANDREI,
fost director al Colegiului în perioada 1961-1988
