Par să nu existe trotuare din cartierele Craiovei unde să nu întâlnim vânzătorii ambulanţi de legume, fructe, lactate, flori şi enumerarea poate continua. Totodată, noi supermarketuri sunt pe cale să se ridice, cum este cazul celui din cartierul 1 Mai, iar magazine alimentare de dimensiuni modeste trag obloanele. Discuţiile recente legate de avantajul pe care îl au hipermarketurile externe în raport cu reţele autohtone de retail – unde sunt acestea din urmă, nu ştie nimeni – ar trebui să fie cât mai obiective, pentru că noi nu avem o altă soluţie momentan pentru un comerţ alimentar şi non-alimentar civilizat, în care respectarea regulilor de igienă să prevaleze.
Protestele de stradă actuale au adus în discuţie şi rolul multinaţionalelor în economia românească. Mai exact se vehiculează teoria conform căreia retailerii ar avea de pierdut de pe urma aplicării programului de guvernare PSD-ALDE. Fie că se ia în calcul o creştere a impozitării veniturilor obţinute de multinaţionale, fie că ridicarea nivelului salariului minim pe economie ar fi afectat estimările bugetare interne anuale şi multianuale ale acestor societăţi, realitatea este că România este înţesată de astfel de multinaţionale. În contrapondere, comerţul autohton, cu mici excepţii, lasă de dorit. Atât sub aspectul respectării normelor de igienă alimentară, cât şi sub cel al garantării calităţii produsului comercializat.
Atenţionările guvernatorului BNR
Pe raza Craiovei, până mai acum ceva ani, un retailer din Argeş deschisese porţile unui supermarket ce lăsa impozitul pe profit în România. În Vâlcea există câteva supermarketuri cu acţionariat local. La fel şi în Gorj. Poate că nu le este prea bine, mai ales că, în lupta concurenţială, multinaţionalele externe au în spate pe lângă un lobby puternic din partea factorului politic şi un acces mai facil la credite bancare.
„Firmele străine trebuie să intre în legislaţia româneasca, să respecte fiscalitatea, regulile noastre. S-a discutat la fel cum se discuta şi în Europa despre problema preţurilor de transfer. Aceasta nu este o chestiune simplă nicăieri în lume. Cunosc aceasta problema din anii ’70 – ea e aproape perpetua şi e legată de statutul multinaţionalelor”, a declarat Mugur Isărescu, Guvernatorul BNR.
Să mai amintim că, în 2015, la prezentarea raportului de stabilitate financiară a României, Mugur Isărescu, guvernatorul BNR a adus în discuţie faptul că 200.000 de firme private din România, adică o treime, nu raportează şi nu fac profit. Pentru ce există aceste firme, care este scopul lor, întreba public Isărescu. Toate aceste firme într-un fel sau altul afectează economia, sistemul bancar şi dau o notă proastă mediului de afaceri românesc. „Numărul extrem de mare, 200.000 de întreprinderi private cu pierderi permanente, arată două probleme majore: de ce nu se respectă regulile economiei de piaţă în România? În anii 90 (…) ni s-a spus următorul lucru: concurenţa şi curăţenia pieţei sunt esenţiale, adică intrări, dar şi ieşiri. Să poţi să înfiinţezi firme, să lucreze, să fie concurenţă loială, dar să existe şi ieşiri la fel. Dacă nu face faţă sau dacă are pierderi, să poată fi radiată rapid. Păstrarea unui număr mare de societăţi cu pierderi permanente nu numai că ecranează situaţia sectorului privat, dar îngreunează chiar procesul de finanţare”. Unele dintre aceste firme sunt foste societăţi de apartament, create pentru a „mişca” banii, iar altele reprezintă nereuşite familiale, a mai comentat guvernatorul.
Trebuie să ne decidem
Găleţi descoperite cu brânză puse pe cimentul din interiorul pieţelor de cartie, în plin flux al comercianţilor sau mai bine zis cu milioane de microbi la 20-30 cm de bucăţile de produse lactate oferite la vânzare, alte recipiente cu ouă „proaspete”, PET-uri cu ţuică şi vin; bidoane cu varză murată, toate acestea le vedem zilnic expuse. Fireşte, nimeni nu le controlează, nimeni nu garantează că aceste produse alimentare sunt sănătoase şi sunt realizate în condiţii corespunzătoare.
Cu toate tarele lor, hipermarketurile dau un plus de siguranţă alimentară. Chiar dacă şi aici mai sunt scăpări. Între a cumpăra de pe marginea trotuarelor, vara, la peste 40 de grade Celsius, diferitele alimente oferite şi a achiziţiona din supermarketuri cred că opţiunea nu este prea grea de făcut.
Retalierii s-au organizat încă din 2003
Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România (AMRCR) a fost creată în anul 2003, la iniţiativa unui grup de manageri de firme de comerţ româneşti şi internaţionale şi este o asociaţie profesională care reprezintă interesele industriei de retail din România la nivel european, în principal, dar nu exclusiv, prin intermediul EuroCommerce şi Central European Commerce Council. Asociaţia susţine faptul că dincolo de spiritul competitiv care caracterizează sectorul comerţului românesc, este necesar un spaţiu transparent şi deschis de dialog care să permită identificarea, dezbaterea şi soluţionarea problemelor de interes comun. AMRCR promovează interesele membrilor, iar scopul Asociaţiei este acela de a promova iniţiative care să stimuleze concurenţa loială între toţi comercianţii din România.
Ultimul comunicat public al AMRCR priveşte riscul ca România să sufere sancţiuni din cauza Legii 150/2016. „În plus, consecinţele punerii în practică a aşa-zisului lanţ scurt de aprovizionare sunt binecunoscute chiar de domnia sa (n.r. – Achim Irimescu) care, într-un interviu recent, admitea pe de o parte că „nu poate asigura nici merele” iar pe de altă parte că “important este să asiguri consumatorului hrana la un preţ accesibil”. Referitor la textul normelor metodologice propus spre dezbatere publică se poate constata fie şi numai la o simplă lectură că de fapt acestea adaugă la lege, ceea ce contravine legalităţii. Un exemplu este crearea unui aşa-zis „Consiliu de monitorizare a lanţului scurt de aprovizionare cu produse alimentare”, în a cărui componenţă este inclusă arbitrar şi AMRCR, deşi asociaţia nu a fost niciodată consultată în această privinţă şi nici nu şi-a exprimat acordul de a face parte dintr-un astfel de organism. AMRCR îşi exprimă în continuare totala disponibilitate de a colabora cu toate autorităţile competente şi organizatiile profesionale pentru a găsi pe plan intern soluţii corecte, care să respecte legalitatea şi libera concurenţă, în avantajul tuturor jucătorilor de pe piaţă dar mai ales în beneficiul consumatorilor”.
