Reprezentând punctul final al sărbătorilor de iarnă, Botezul Domnului, din 6 ianuarie, şi ziua Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, prăznuită mâine, 7 ianuarie, aduc cu ele o sumedenie de tradiţii şi obiceiuri, multe păstrate şi astăzi în special la sate, inclusiv în judeţul Dolj. De Bobotează – una dintre cele mai importante sărbători, atât pentru creştinii ortodocşi, cât şi pentru cei catolici – se slujeşte în biserică Agheasma Mare. Fiecare creştin aduce acasă, astăzi, această apă sfinţită, stropind cu ea gospodăria pentru alungarea duhurilor rele, dar şi păsările şi animalele pentru spor şi pomii pentru rod bogat. Printre cele mai spectaculoase obiceiuri ale acestei zile se regăsesc întrecerea înot a bărbaţilor pentru a scoate din apă o cruce aruncată de preot, întâlnită la Calafat şi în alte localităţi de la Dunăre, „Botezatul cailor”, „Păzitul fântânilor” şi cel practicat de fete, care pun busuioc sub pernă pentru a-şi visa alesul. Mâine, de Sf. Ioan, are loc Iordănitul (sau colindul cu Iordanul), cunoscut în Transilvania şi Bucovina ca „Udatul Ionilor”. Din Doljul arhaic se mai păstrează încă obiceiul împodobirii „Bradurilor” în comuna Ciupercenii Noi şi, pe 8 ianuarie, „Mersul cu Urâţii”, la Caraula.
Obiceiul aruncării Sfintei Cruci în apă, păstrat la Calafat
Unul dintre cele mai vechi obiceiuri practicate de Bobotează este aruncarea Sfintei Cruci în apă, cel care reuşeşte să ajungă primul la ea primind binecuvântarea preotului. Mai mult, acesta va avea noroc tot anul, spune tradiţia! Va fi ferit de boli şi de rele, va avea parte de belşug şi spor în toate! Înainte vreme, crucea era cioplită cu toporul din gheaţa care se forma la suprafaţa Dunării sau a lacurilor. Mai apoi, a fost realizată din lemn. În vechime, cel care o găsea primul şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de ceilalţi. Tradiţia recuperării crucii aruncate de preot în Dunăre este respectată cu sfinţenie de un bărbat din Calafat, Viorel Daniel Oancă. An de an, încă din 2000, acesta nu numai că sfidează gerul de-afară, sărind dezbrăcat în apele reci ca gheaţa, ci şi reuşeşte să scoată crucea la mal! Rămâne de văzut dacă şi astăzi bărbatul se va încumeta să scoată crucea din fluviu…
Caii, „botezaţi” în Băileşti şi alte localităţi din sudul Doljului
A devenit deja tradiţie ca, după slujirea Aghesmei Mari de la biserică, localnicii din Băileşti, din comunele Afumaţi, Moţăţei şi altele cu precădere din sudul Doljului, să se strângă cu mic, cu mare în centrul localităţii, la „Botezatul cailor”. Frumos împodobiţi cu ciucuri şi panglici multicolore, ţesălaţi şi prezentaţi într-o veritabilă paradă, caii sunt stropiţi de preot cu apă sfinţită, pentru a fi feriţi de boli. Ritualul este urmat, de multe ori, de o întrecere în care se aleg cel mai iute animal şi, desigur, cel mai destoinic călăreţ. În alte zone, potrivit folcloriştilor Ion Muşlea şi Ovidiu Bârlea, obiceiul se numeşte „Încurcarea cailor”: „De la biserică, alegându-se cei mai buni cai, ies la marginea satului şi se iau la întrecere. În felul acesta îşi cunosc şi caii de fugaci sau leneşi” („Tipologia folclorului”, Ed. Minerva, 1970).
La „Păzitul fântânilor” se fierbe ţuică şi se încing hore
În noaptea de 6 spre 7 ianuarie, în comune doljene precum Poiana Mare, Desa, Negoi, Dobridor, Moţăţei, Maglavit, Unirea (Risipiţi), Ciupercenii Noi, Galiciuica şi Caraula, se practică „Păzitul fântânilor”, la care înainte vreme luau parte numai tinerii. Alături de ei, azi vin şi copii, bătrâni, ba chiar şi femei. Despre obicei povesteşte prof. Nicolae Dumitru, referent în cadrul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT) Dolj, instituţie a cărei arhivă păstrează numeroase documente foto-audio-video despre obiceiurile şi tradiţiile Doljului.
«Începând din după-amiaza zilei de 6 ianuarie, fântânile de pe orice uliţă erau împodobite cu papură, stuf, crengi, peşchire, velinţe, chilimuri. Se aduceau paie, stuf, lemne pentru foc, frigări pentru petrecerea din timpul nopţii păzitului. Fântâna era păzită toată noaptea pentru a nu veni cineva „să spurce” apa. „Spurcatul” apei în mod simbolic cu tărâţe de grâu sau de porumb, paie, pleavă, cenuşă constituia proba la care bătrânii satelor îi supuneau pe cei tineri. Toată noaptea, lângă fântâni se făcea un foc mare, se fierbea ţuică, se frigeau carnea şi cârnaţii aduşi de fiecare flăcău; acolo unde mai ştia cineva să cânte se auzea câte un caval, fluier sau cimpoi, iar flăcăii încingeau hora în jurul focului şi al fântânii. Acum obiceiul se mai practică, dar nu mai are amploarea de altădată». Cei surprinşi dormind erau pedepsiţi: li se mânjea faţa cu funingine, li se puneau cenuşă sau apă în buzunare ori cărbuni aprinşi în mână. Dacă fântâna era „spurcată”, trebuia musai curăţată, pentru ca dimineaţa apa să fie curată.
„Iordănitorii” pornesc pe uliţe mâine, dis-de-dimineaţă
În zorii zilei de Sf. Ioan, tinerii se împart în grupuri, iau apă curată din fântânile păzite peste noapte şi pleacă pe uliţele satului cu Iordănitul. Obiceiul este descris de mai mulţi folclorişti români, între care Simion Florea Marian şi Ion Ghinoiu. „Iordănitul e un vechi obicei al cetei de feciori, structurat după modelul colindelor în ziua de Sfântul Ion. Membrii cetei, constituite în preajma Bobotezei şi numiţi iordănitori, merg din casă în casă şi ridică în braţe fetele de măritat şi copiii. Unul dintre flăcăi, cel care joacă rolul de preot, stropeşte membrii familiei cu busuiocul muiat într-o căldăruşă şi cântă Troparul Bobotezei. În unele sate persoanele întâlnite pe uliţă sunt duse la fântână sau la râu şi udate” (Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an”, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1997). Pentru urările făcute, gospodarii îi răsplătesc pe „iordănitori” cu cozonac, vin, cârnaţi sau bani.
Nicolae Dumitru povesteşte că specialiştii CJCPCT Dolj au descoperit în comuna doljeană Ghindeni un Iordănit cu totul aparte: «Tineri îmbrăcaţi în costume populare completate cu panglici multicolore, echipaţi cu ciomege frumos împodobite (precum căluşarii la Rusalii), însoţiţi de lăutari, merg la fiecare familie care are fete de măritat. Aici sunt aşteptaţi cu o pâine coaptă în ţest sau cuptor, un cârnat şi o sticlă cu vin. Se încinge o horă în curtea fetei, în care se prind toţi cei de faţă, iar fata joacă în această horă pâinea pe care este aşezat cârnatul şi sticla cu vin, după care le dăruieşte vătafului cetei de „iordănitori”. La finalul jocului, tinerii o invită pe fată, dimpreună cu familia ei, să ia parte la hora satului ce se va desfăşura în centrul comunei. După ce sunt vizitate toate fetele de măritat, „iordănitorii” fac focul pe care vor frige cârnaţii adunaţi, vor fierbe vinul şi, împreună cu pâinea, le vor împărţi tuturor participanţilor la hora satului, horă care se întinde până târziu în noapte…».
„Mersul cu Urâţii” – întâlnit doar la Caraula, pe 8 ianuarie
Tot în dimineaţa zilei de Sf. Ioan, un alt obicei – întâlnit de specialiştii CJCPCT Dolj doar la Ciupercenii Noi – este împodobirea „Bradurilor” , de fapt, crengi de pom pe care familiile celor morţi, care s-au numit Ion / Ioana, le duc dimineaţa devreme la cimitir, la mormintele celor pomeniţi, le aşează lângă crucile acestora, aprind lumânări şi dau pomană în amintirea lor.
Dacă în celelalte zone acestea sunt ultimele obiceiuri practicate în Ziua Sfântului Ioan Botezătorul – care reprezintă punctul final al sărbătorilor de iarnă –, la Caraula se mai întâlneşte, pe 8 ianuarie, „Mersul cu Urâţii”: „mascaţi” împreună cu lăutarii satului merg pe la casele oamenilor spre a alunga spiritele rele. «În această zi, tinerii care au păzit fântânile şi au mers apoi cu Iordănitul se îmbracă în nişte costume speciale, iar pe cap îşi pun fel şi fel de măşti – se deghizează în aşa fel încât să nu fie recunoscuţi, se fac „urâţi” şi pleacă din casă în casă, alungând spiritele rele şi speriindu-i pe cei mici. De fapt, încearcă să le dea o lecţie de curaj, pentru că cei curajoşi se lasă prinşi de „urâţi”, luaţi în braţe, încercând să ghicească cine se ascunde sub mască şi, într-o veselie generală, muzica începe să cânte, se întinde hora în curte, iar gazda îi cinsteşte cu bucate şi vin, bucuroasă că a scăpat de duhurile rele», mai aminteşte reprezentantul CJCPCT Dolj.
(Foto arhivă CJCPCT Dolj)
