Ieri s-au împlinit 33 de ani de la cea mai importantă victorie din istoria fotbalului craiovean, iar autorii ei au rememorat-o
Pe 16 martie 1983, Universitatea Craiova producea prima mare performanţă a fotbalului românesc la nivel de club, calificându-se în semifinalele Cupei UEFA. După ce eliminase în tururile precedente pe Fiorentina, Shamrock Rovers şi Bordeaux, generaţia care avea să primească datorită acelui parcurs supranumele „Craiova Maxima” învingea cu 1-0 pe FC Kaiserslautern, după ce ce în tur pierduse cu 3-2 în Germania. „Gooooooool, senzaţional, senzaţional, a marcat Negrilă, fundaşul Negrilă…” exclama regretatul Sebastian Domozină la reuşita din final a fundaşului Ştiinţei, care a decis calificarea istorică.
Eroii acelei performanţe au rememorat momentul de glorie.
Nicolae Negrilă, eroul calificării, îşi aduce aminte ce a trăit atunci: „Am simţit că toată lumea este am mea. Și colegii de echipă, şi suporterii din tribună. A fost o atmosferă incendiară, absolut fabuloasă. upă meci, suporterii au venit la mine acasă, pe Rocadă stăteam atunci. Cu flori, cu steaguri. Erau, nu exagerez, cred că 5.000. Nu aveam cum să-i invit în casă pentru că erau prea mulţi, dar le-am dat un butoi de vin de 100 de kile şi am serbat împreună calificarea.
Costică Donose spune că acea victorie constituie cea mai mare bucurie pe care a trăit-o vreodată pe terenul de fotbal, aşa cum mulţi dintre fanii Ştiinţei pot spune că a fost cea mai mare bucurie trăită vreodată pe stadion. „A fost cea mai mare bucurie trăită de mine pe un teren de fotbal. Sincer, mă aşteptam să ne calificăm după rezultatul din tur. A fost presiune, dar golul lui Negoro a venit la momentul potrivit. Au fost mai grele minutele de după gol, simţeam că durează o veşnicie, că nu se mai termină. Suporterii au fost magnifici, ei au contribuit enorm la calificare. Ne-au încurajat din primul minut până la final, cum numai fanii olteni ştiu să o facă. Tot stadionul s-a mutat apoi la Jiul unde am continuat sărbătoarea, cu Cenaclul Flacăra. Erau oameni suiţi pe maşini, capote îndoite, ce să mai, o isterie şi o nebunie generală“ spune Costică Donose.
Cel mai tânăr component al echipei Craiovei de atunci, Gheorghiţă Geolgău, spune că pentru el acele clipe sunt încă proaspete, deşi au trecut 33 de ani: „Îmi aduc aminte jocul cu Kaiserslautern de parcă ar fi azi. Cum a trecut şi timpul ăsta. Mi-a rămas întipărită ratarea din minutul 72. Am făcut o preluare frumoasă, am driblat în interior şi rămăsesem singur cu portarul. Am vrut să dau tare pe scurt, dar mingea s-a dus peste. Am căzut psihic atunci şi nea Tică Oţet m-a schimbat imediat. Am trăit la intensitate maximă golul, banca a explodat parcă, la fel ca întreg stadionul, apoi am intrat în teren de bucurie. A înnebunit toată lumea. Secundele care s-au scurt de la gol parcă erau ore… dar i-am blocat bine pe nemţi. Apoi, la Jiul, a fost un spectacol unde au fost peste 100.000 de oameni. Toată Craiova ieşise în stradă pentru noi“ .
Beldeanu: „Aveam un lot valoros şi unit”
Aurică Beldeanu spune că valoarea şi unitatea echipei au contribuit la acea performanţă: „Este o mândrie pentru mine că am făcut parte din această echipă maximă a Craiovei, o bucurie imensă. Cele două săptămâni, dintre meciuri, au trecut greu. De-abia aşteptam să fim pe teren. Știam că ne aşteaptă o partidă grea, pentru că formaţiile germane erau foarte bine cotate în acea perioadă. Întâlneam o echipă de top, dar aveam o şansă uriaşă să o eliminăm după 3-2 în tur. Am intrat după pauză şi am dat totul pe teren, ca în fiecare meci. Aveam un lot valoros şi unit, ne sprijineam reciproc, vorbeam mult în teren şi în afara lui. Sincer, după meci nu-mi mai aduc aminte nimic. A fost o bucurie generală, de nedescris“.
Nicolae Ungureanu spune că Universitatea şi-a propus atunci să nu primească gol şi să forţeze lovitura decisivă pe final, aceasta venind în urma unui corner executat de Ilie Balaci, din partea lui „Negoro”: „Plecam, după cum ştiţi, de la 3-2 în tur. Atunci, în Germania, după o primă repriză în care ne-au umplut poarta de goluri, am reuşit o revenire spectaculoasă. Catalizator a fost Aurică Țicleanu, odată cu intrarea lui am întors meciul şi am marcat de două ori. Am avut şi şansa că s-a accidentat Briegel. Pe Central, am intrat în teren cu inima puţin îndoită, doar jucam cu nemţii. Obiectivul fixat de antrenor a fost să nu primim gol, în primul rând, iar pe finalul jocului să forţăm golul calificării. Ne-a ieşit, am crezut în forţa noastră până la final. A venit acel corner din minutul 83 care a aruncat stadionul în aer. 40.000 de olteni fericiţi, ce vremuri. După meci a fost ca la defilare“.
Briegel şi Brehme au avut parte de atenţie specială
Nicolae Tilihoi s-a referit la partea tactică, spunând că Briegel şi Brehme au avut parte de atenţie specială din partea oltenilor: „Este un meci de referinţă şi de glorie pentru toată Oltenia şi pentru ţară. Atunci s-a văzut valoarea noastră în faţa unui adversar de top. Marcajul la Briegel, la fazele fixe, a căzut în sarcina mea. A fost presiune, dar i-am făcut faţă cu brio, dovadă cu nu a marcat. La fel, pe fază defensivă, Constantin Oţet, Dumnezeu să-l ierte, ne-a cerut multă atenţie la incursiunile şi centrările lui Brehme. Nici el n-a mişcat. Golul a venit târziu şi a ridicat toată Oltenia în picioare. Nu am fi putut face nimic fără suporterii noştri, am fost acolo sus datorită lor“.
Sferturile de finală ale Cupei UEFA, manşa a doua
Universitatea Craiova – Kaiserlautern FC 1-0
A marcat: Negrilă 82.
Craiova, stadion: „Central”, spectatori: 40.000.
Universitatea Craiova: Lung – Negrilă, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu – Țicleanu, Balaci, Geolgău (75 Cârţu), Donose – Crişan (46 Beldeanu), Cămătaru.
Kaiserlautern: Reichel – Wolf, Briegel, Dusek, Brehme – Geye, Melzer, Eilenfeld (85 Hubner), Bongartz – T. Nilsson, Allofs.
