Universitarul Nicu Panea, de la Facultatea de Litere, altminteri o persoană mai specială, prin ţinuta sa elevată, deloc confecţionată, cu câteva cărţi bune, publicate, va fi probabil noul pro-rector, care va gestiona relaţiile internaţionale ale instituţiei fanion de învăţământ superior din Craiova. Desemnarea sa nu constituie o surpriză. El spune însă clar, chiar foarte clar, cu subiect şi predicat, că de fapt proiectul noului rector, Cezar Spînu, avea inserat ca linie de sens continuarea, dacă se poate pe un aliniament îmbunătăţit, a relaţiilor deja statornicite cu universităţi de prestigiu din ţară şi din alte părţi ale lumii. De asemenea, continuarea parteneriatelor viabile cu firme private, care sunt interesate de formarea şi apoi recrutarea unor absolveţi merituoşi în vederea angajării. Cum echipa aceasta a pro-rectorilor, aşa cum ni s-a spus, că este desenată, mai cuprinde între alţii pe Radu Constantinescu, Romulus Lungu, Magdalena Mihai, Nicu Bîzdoacă, Dorel Berceanu, evident cadre didactice competente, pare nu atât extrasă din dizidenţa faţă de fosta conducere, cât legitimată de bună competenţă şi imagine publică, dar mai ales determinare academică, nu este deloc exclus ca lucrurile să se aşeze grabnic într-o matcă a înaltei ţinute ştiinţifice. Să revenim însă la afirmaţia prof. univ. dr. Nicu Panea: “Dorim o Universitate a oamenilor, nu a zidurilor“. Interesantă afirmaţie. Oricum, ecoul scrutinului, pentru alegerea rectorului, s-a estompat, destul de repede, şi după pregătirea selecţiei decanilor şi pro-decanilor, în linii generale se cam încheie chestiunile organizatorice. Şi urmează evident efortul atingerii unor ţinte menite să producă salturi ierarhice. De bună seamă, profesorii rămân cheia valorii unei universităţi. Contează şi conducerea, sub aspectul calificării, autonomia fiind un instrument al inovării. Şi aşa stând lucrurile, trebuie regândit profilul actual al Universităţi, dacă acesta este bine croit, şi iată de ce: Universitatea din Craiova este sau ar trebui să fie o producătoare de idei şi calificări, un generator de cercetare ştiinţifică inovatoare. Şi nu una intrată în rutină. Discuţia este mai lungă, nu o dezvoltăm în acest spaţiu, fiindcă ne-ar trebui consultanţa de rigoare, dar găsim de cuviinţă să reiterăm că una dintre ţintele prioritare trebuie să rămână regăsirea prestigiului în planul creativităţii intelectuale şi culturale. Funcţia de rector, nu este cum spunea un fost bun ministru al Educaţiei, “un fel de vârf plasat dincolo de nori“, după cum Universitatea nu este “o comunitas studiorum” retrasă în spaţii împrejmuite. Şi universităţile care se respectă nu practică această înţelegere. La aşa ceva, bănuim că făcea referire prof. univ. dr. Nicu Panea. Rectorul trebuie să fie, succint spus, un analist al timpului său, un om cultivat şi capabil să conceapă şi câteodată un iniţiator, iar universitatea o instituţie inserată în societatea timpului cu multiple conexiuni. Această evaluare îi aparţinea lui Andrei Marga şi poate fi împărtăşită. Nu trebuie să fi un mare înţelept, din lumea academică, pentru a realiza că de fapt învăţământul superior craiovean are nevoie, urgentă, imperativă chiar, de o cât mai organică legătură cu practica, cel puţin în cazul facultăţilor tehnice, aproape toate recomandate la un moment dat de performaţe remarcabile.
