Luni, plecarea premierului ucrainean Arseni Iaţeniuk, 41 de ani, şi a guvernului său părea o certitudine. După o discuţie tensionată cu mai mulţi deputaţi ai fracţiunii prezidenţiale, cea mai importantă din parlament, prin numărul de mandate (143), în care activitatea guvernului fusese considerată nesatisfăcătoare, nefiind exclusă moţiunea de cenzură, spre a se antama alegeri anticipate, într-o ţară ruinată de război şi lovită de o gravă criză economică, a urmat lovitura de teatru. Care s-a produs marţi. Anterior, directorul general al FMI, Christine Lagarde, avertizase Kievul că programul “recomandat”, crucial, pentru susţinerea economiei ucrainiene, nu poate continua dacă reformele şi lupta contra corupţiei nu capătă amplitudine. Demisia ministrului ucrainian al Economiei, Aivaras Abromavicius, un lituanian naturalizat, la începutul lunii februarie, dezvăluirile din presă legate de deputatul Mykola Martinenko, un apropiat al premierului Iaţeniuk, şi apoi ministrul de Interne Arsen Avakov, acuzat a deţine o societate imobiliară în Italia, l-au “forţat” pe preşedintele Petro Poroşenko să ceară, într-o alocuţiune televizată, demisia premierului şi procurorului general Victor Sokine, acesta bănuit de fapte de corupţie. Şi americanii şi occidentalii, cu FMI în frunte, care susţin finanţarea Ucrainei (40 miliarde dolari în 4 ani), au cerut despărţirea de procurorul general, pentru iniţierea de reforme în justiţie. Numai că moţiunea de cenzură, iniţiată în pripă, nu a doborât guvernul. Ceea ce părea o certitudine s-a dovedit în cele din urmă un balon de săpun. Cu 194 de voturi, faţă de 226 necesare, moţiunea de cenzură nu a trecut şi Arseni Iaţeniuk îşi păstrează portofoliul, până la finele sesiunii parlamentare. A primit in extremis susţinerea a 50 de deputaţi, controlaţi de oligarhii ucrainieini, Rinat Akhmetov şi Ihor Kolomoiki, cu care Iaţeniuk întreţine bune relaţii. La un canal de televiziune, Iulia Timoşenco a vituperat împotriva premierului, acuzându-l de folosirea unor sume de bani pentru cumpărarea voturilor. La 16 februarie a.c., astrele s-au arătat favorabile lui Arseni Iaţeniuk. Dar în câteva săptămâni se va convinge că, în realitate, cel care nu a dorit despărţirea a fost Petro Poroşenko, numai că din dorinţa securizării vărsământului unei noi tranşe de ajutor, din partea FMI, s-a pretat la o manevră de derutare a Occidentului. Dovadă că 22 de parlamentari din blocul Petro Poroşenko au votat contra moţiunii sau s-au abţinut. Spectacolul oferit, marţi, de Rada de la Kiev, riscă să accentueze criza politică latentă. Chiar dacă tot ceea ce s-a întâmplat s-a făcut în numele stabilităţii, una de scurtă durată, regia a fost grosieră. În ofensiva anti-Iaţeniuk, la ora 19:50, 247 de deputaţi votau o rezoluţie calificând activitatea guvernului ca nesatisfăcătoare. 15 minute mai târziu, la ora 20:05, doar 194, cum spuneam, din majoritatea de 227, se pronunţau pentru destituirea primului ministru. Partea frumoasă a lucrurilor este că Arseni Iaţeniuk era investiţia de încredere a Victoriei Nuland.
