Cornel Nistorescu, reporter de ţinută pe vremuri şi cerebral comentator politic în prezent, rămâne unul dintre puţinii jurnalişti care a înţeles despre ce a fost vorba marţi, cu apoape 4.000 de ciobani, veniţi la Bucureşti ”să-şi apere câinii şi turmele”. Ca să înţelegi contenciosul ivit, trebuie să fi văzut în viaţa ta o stână de oi, cu acareturile ei, priponită pe vreo creastă de deal sau de munte, să ştii rostul câinilor la o turmă, când un singur fluierat al ciobanului o întoarce din drum. Să înţelegi, ca nimeni altul, de ce nu dorm multe nopţi ciobanii, când încep fătările şi gerul poate face prăpăd, cum drămuiesc furajele şi se gândesc mereu la noi pieţe de desfacere ca să o scoată la capăt. Oricât ar fi fost de discret regizat scandalul, motive temeinice au existat. Reglementările prevăzute de Legea vânătorii şi fondului cinegetic, de dată recentă, nu au vizat altceva decât protejarea speciilor de vânat, multe dintre ele în deficit din cauza braconajului. S-a exagerat, totuşi, cu diminuarea numărului de câini, permişi la o stână, fără a se raporta la efectivele de animale vegheate, aşa cum s-a exagerat cu interzicerea păşunatului, în perioada 6 decembrie – 24 aprilie a.c., sezon în care vegetaţia este deplin inhibată şi eventualele pagube nu sunt concret comensurabile. Și oieritul şi protejarea fondului cinegetic au valorea lor economică. Nu poţi opune una alteia, decât dacă habar nu ai despre ce vorbeşti. Deloc paradoxal, ciobanii ajunşi la Parlament au ştiut ce au de spus, apărându-şi cu înverşunare nişte drepturi. Semn că premergător sau preparat. Au fost aproape de a înfrânge o lege superficial croită, pe alocuri, ca atâtea altele. Nu ştim dacă, în sinea lor, ciobanii sunt convinşi de victoria obţinută, în schimb parlamentarii, din rândul cărora a lipsit ”înţeleptul” Daniel Constantin, fostul ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, s-au făcut de ruşine. Protestul oierilor era legat, cum spuneam, de iernatul oilor şi numărul câinilor la o stână. Când nici pentru aşa ceva nu avem parlamentari capabili să înţeleagă lucrurile, în dimemsiunea lor reală, mare lucru nu mai este de spus. Premierul Dacian Cioloş, bănuit a înţelege doleanţele crescătorilor de animale, a căutat repede o soluţie, în cele din urmă ajungându-se la un compromis: un protocol între Comisia de Agricultură din Camera Deputaţilor, ministerele Agriculturii şi Mediului şi Federaţia Agrostar, aceasta din urmă bănuită de întreaga regie. Ceva se va întreprinde până la urmă, însă protestul ciobanilor ne-a proiectat o realitate dramatică. Marile şi autenticile probleme ale celor care mai fac câte ceva în ţara asta, nefiind dispuşi pentru nimic în lume să o părăsească, sunt sistematic marginalizate. De fapt, de aici derivă marea sfidare a Parlamentului, luat cu asalt, de oieri. Un asalt ”după toate regulile”, ceea ce a cam pus pe gânduri.
