În luna decembrie, întotdeauna, ne gândim că ar trebui să fim mai buni, mai solidari. Dar cum se manifestă solidaritatea la români, de ce nu suntem uniţi, unde ne sunt proiectele politice care să ne unească, cine ar trebui să le iniţieze şi cum ar trebui să răspundem la nevoia comunităţii… sunt întrebări care ni le-am pus acum, la finele lui 2015. A încercat să ne răspundă la ele prof. univ. dr Ion Turculeanu, om de suflet, un avocat redutabil, un prieten al cotidianului regional „Cuvântul Libertăţii”.
Pentru că suntem la finele unui an destul de dificil, încercat, aş dori să vorbim de solidaritatea la români…
Nu suntem un popor solidar…. Dimpotrivă, aş putea spune că atunci când avem nevoie de solidaritate, ne comportăm invers de cum ar trebui să o facem. Şi vă dau un exemplu… dacă Ateneul s-a construit dând fiecare bucureştean câte un leu, astăzi nu am putea să facem nimic cu un leu de la fiecare cetăţean… Ideea de solidaritate a fost distrusă de egoismul care ne-a cuprins pe toţi. Nu veţi vedea nici cel puţin luna aceasta gesturi copleşitoare de solidaritate. Avem nevoie de gesturile mici, de acele gesturi de care să ne aducem aminte. Din puţinul nostru al trebui să dăm şi la alţii, dar nu numai acum de sărbători. Pe de altă parte, nici cei care ar trebui să dea un exemplu nu fac acest lucru. Când eram decanul Baroului Dolj, foarte greu am ţinut un proiect care se intitula „Fii bun şi dăruieşte de Crăciun !”. Ce înseamna asta ?! Solidaritatea avocaţilor faţă de copiii din centrele de plasament. Să ştiţi că am reuşit până la urmă să fac acest proiect, în fiecare an, a fost preluat şi de alte barouri, dar foarte, foarte greu.
Când ar trebui să învăţăm despre solidaritate, cine ar trebui să ne vorbească despre solidaritate ?!
Nu avem educaţie, nu avem exemplu personal, aşteptăm mereu să facă cineva, ceva. Parcă ne-ar fi ruşine să începem noi să facem. O să vă dau un exemplu. Îmi povestea cineva, care trăieşte în Australia, că dacă a simţit vreodată ceva diferit acolo de ţara lui, a simţit solidaritatea. Adică, indiferent de cât ar avea, dacă populaţia dintr-o anumită zonă are o problemă, acel cineva se duce şi donează din puţinul lui. Pentru că problema nu e să dai mult sau puţin, ci să fi solidar cu cel care este la nevoie. Şi mi-a spus că a rămas impresionat de solidaritatea australienilor faţă de semenii lor care au nevoie de un gest. Poate că la noi, în afară de clasa politică despre care ştim ce fel de opinie diseminează, pentru că mai nou, toţi avocaţii din România, ne-am specializat în Drept Penal, ceilalţi, formatorii de opinie, care mai sunt, dacă mai sunt, cei care conduc instituţii, chiar instituţii de cultură, din păcate, se remarcă printr-o lipsă totală din viaţa publică, în care ar trebui să se înfiripeze ideea aceasta de solidaritate. De altfel, cred că, spre deosebire de ceea ce se petrece dincolo de munţii noştri, aici, în vechiul regat, se manifestă şi mai mult lipsa asta de solidaritate, pentru că spre deosebire de cei de acolo, care au avut inamicul lângă ei şi au învăţat mai repede lecţia solidarităţii, noi nu am avut confruntări de genul acesta şi nu am avut motive…să fim nici solidari. Împotriva cui să te solidarizezi ?! Şi atunci ne-a fost mai uşor să devenim egoişti.
„Dar noi nu ar trebui să avem săraci”
Dar în ultimul timp ne-am obişnuit să vedem politicieni, care îşi amintesc de bătrânii singuri, de copiii săraci de la sate, doar acum, de sărbători. Ne uimeşte şi alaiul de jurnalişti, de televiziuni, pe care-i ia după ei doar ca să vadă lumea…că sunt solidari. Cum comentaţi…aceste gesturi ?!
Eu cred că acest tip de solidaritate, care de fapt nu e solidaritate, face parte doar dintr-o politică de partid. Actuala clasă politică nu se mai îndrepta. E compromisă total. Dar actuala clasă politică nu va lăsa locul altora. Îi vom vedea, aşa cum i-am văzut şi de 1 Decembrie, punând coroane de flori, în numele partidului şi făcând cadouri, plase, doar pentru vizibilitate. Sunt gesturi fireşti dar pentru unii înseamnă doar marketing politic. Ei cred că dacă apar la televizor făcând astfel de campanii vor obţine mai multe voturi. E doar o tropăială, vedem aceleaşi figuri. Aceste gesturi venite, făcute în acest fel, mă refer la gesturile de la clasa politică, nu au o pornire sufletească, este doar o continuă propagandă a partidului, care arată că dacă sunt la putere, ei sunt cu gândul la săraci. Nimic mai trist. Dar noi nu ar trebui să avem săraci. Un cadou nu trebuie să îndestuleze pe cineva, un cadou e un gest de suflet, te încarcă sufleteşte. Trebuie să ne gândim în primul rând, de ce facem cadouri ?! Fă un cadou pentru că ai o pornire sufletească. Să ne aducem aminte că există oameni de afaceri în ţările occidentale care au dat ceva oraşului în care au trăit. Şi-au donat casele, au făcut muzee, parcuri…
Dar o solidaritate în rău sesizaţi în jurul dumneavoastră ?! Nu mă refer neapărat din perspectiva profesiei dumnevoastră de avocat, unde vă întâlniţi cu tot felul de cazuri, ci ca cetăţean al Craiovei ?!
Discut de mai mult timp cu oameni, din diverse medii, categorii sociale, pregătire profesională şi constat cu tristeţe că oamenii corecţi, care nu depind de banul public, care nu ar face în nicio situaţie vreo ilegalitate, din păcate, aceşti oameni nu sunt acceptaţi. Este o tendinţă uluitoare de a fi mai bine toleraţi şmecherii. Ăştia sunt mai preferaţi să stea în capul mesei, cum se spune. Să vedem un golănaş…E o expresie…”ăsta e bun, e de-al nostru”. Normal că îmi pun întrebarea, de ce ?! Eu cred că majoritatea oamenilor sunt corecţi şi cinstiţi. Eu cred că majoritatea oamenilor ar trebui să aibă încredere în instituţiile statului, să fie convinşi că totul se rezolvă prin valoare şi competenţă. Mentalitatea aceasta se vede prin lipsa de reacţie a cetăţenilor. Oameni care aruncă mizeria pe jos, vezi la tot pasul, dar nimeni nu le zice nimic, dintr-un sentiment de solidaritate cu aceştia…e paradoxal. Vedem peste tot gesturi necivilizate şi totodată oameni care încurajează aceste gesturi şi nimeni nu reacţionează.
Unirea…ar fi proiectul de suflet
Dar totuşi trebuie să găsim ceva care să ne unească, pentru că suntem mai dezbinaţi ca înainte de 1989. Am avut şi proiecte comune : intrarea în NATO, aderarea la Uniunea Europeană. Care proiect credeţi că i-ar putea pune la aceeaşi masă pe toţi românii ? Ce ar putea să ne unească ?!
Unirea României cu Basarabia. Ar putea fi o temă. Sunt în lume, ştim asta, două mari super puteri. SUA, blocul NATO pe de o parte, iar de partea cealaltă Rusia. Evident va fi foarte greu, dar evident că aceste state nu pot sta separate pe vecie. Basarabia e pământ românesc. Cetăţenii Basarabiei sunt cetăţeni români. Dar pentru un asemenea proiect, îţi trebuie în fruntea ţării bărbaţi adevăraţi, care să înfăptuiească marele ideal, acela de reîntregire a ţării. Acum vedem, că bărbaţii noştri de stat sunt preocupaţi să meargă pe la DNA…Sigur ne gândim imediat că ar putea cere acelaşi lucru şi alte state. Şi mă refer la Ungaria, dar lucrurile dacă sunt comparabile, în niciun caz nu sunt similare, este o diferenţă mare. Dar avem nevoie de bărbaţi adevăraţi, ca aceia care au înfăptuit Marea Unire de la 1918. Diferenţa este că acum avem nevoie de voinţă politică la nivel înalt, la nivelul celor care conduc ţara, iar atunci unirea s-a făcut prin voinţa celor de jos. Unirea a fost dezideratul românilor. Nu am văzut nici în mass-media mare înflăcărare, nici la oamenii de cultură, ideea aceasta de unire. O folosim când mai este câte o manifestare de acest gen, mai punem o coroană, dar o discuţie reală, politică nu am văzut. Oamenii se feresc să vorbească deschis de acest lucru. Este adevărat că vecinul de la răsărit s-ar putea opune. ..
Sunt mai uniţi sau mai dezbinaţi românii faţă de momentul dinainte de decembrie 1989 ?!
Culmea, mai dezbinaţi. Era o mai mare solidaritate atunci. Nu mai vorbim de partea materială, pentru că toată lumea trăieşte acum mai bine…. Dar acum a intervenit ceva cu care noi nu am fost învăţaţi şi ne-a luat prin surprindere. Într-un regim democratic, tu trebuie să-ţi porţi de grijă. La noi oamenii erau învăţaţi să se ducă la servici şi să se întoarcă acasă şi să ia leafa lunar, statul se îngrija de leafă înainte. Din acest motiv la noi nu sunt foarte mulţi întreprinzători, nici statul nu i-a încurajat pe oameni să devină întreprinzători. Politicile guvernamentale fac locuri de muncă…
1 Decembrie, ziua în care ar trebui să învăţăm istorie
Să revenim la unire…Aţi participat la manifestările din centrul Craiovei, de la 1 Decembrie…cum le-aţi simţit ?!
Aş începe cu o săptămâna înainte de 1 Decembrie, când m-am aflat la Alba Iulia, un oraş care se pregătea de Marea Unire, cu discreţie, dar cu mult farmec şi cu multă iubire de istorie şi am avut mare plăcere de a-l cunoaşte pe directorul Muzeului de acolo, care de altfel şi-a lansat şi o carte, care se numea „Avocaţii şi Marea Unire”. Am participat la o adevărată lecţie de istorie pe care ne-a predat-o acst om şi a fost ca un arc peste timp, mi-am adus imediat aminte de profesoara mea de istorie de la Bârca, cea care ne povestea cu mult patos despre bărbaţii de stata care au înfăptuit Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Am fost emoţionat. La o săptămână am ieşit în Craiova, la manifestarea prelejuită de acest moment istoric. Ce senzaţie am avut ?! Am văzut părinţi cu copii, care au ieşit să vadă tancurile, pentru că îi fascinează, iar ceilalţi bărbaţi politici au ieşit doar ca să-i vadă lumea. Am rămas neplăcut impresionat de acele discursuri care nu aveau niciun fior de patriotism. Unele chiar departe de momentul 1 Decembrie.
Ce ne lipseşte, de ce nu vibrăm şi noi, aici ?!
Cred că unii nici nu au citit despre ce s-a întâmplat într-adevăr atunci sau despre modul în care s-a înfăptuit Unirea. Am văzut coroane de flori depuse de partidele politice, nu am înţeles ce au căutat partidele, pentru că nu partidele de aici au făcut Unirea. Am văzut coroane de flori depuse de tot felul de organizaţii şi m-am gândit la un moment dat de ce lipseşte Organizaţia Acoolicilor Anonimi, să se bage şi ei în seamă. Am remarcat o lipsă totală de informare a populaţiei….Am auzit o prostie, s-a spus că au fost 100.000 de delegaţi la Unire, ceea ce nu este adevărat. Au fost 1228 de delegaţi din toate comunele. Unirea a făcut-o Partidul Naţional Român, condus de Iuliu Maniu pentru că ei au organizat în fiecare localitate adunările cetăţeneşti şi au trimis aceste delegaţi. Ce nu ştie lumea este că majoritatea erau clerici, pentru că ei erau intelectualii şi erau de ambele confesiuni. Asta înseamnă unire…Erau uniţi într-un singur ideal cu ţara. Extraordinar de frumos mi-a răspuns o studentă din Basarabia când am întrebat-o de ce a vrut să se ducă de 1 Decembrie la Alba Iulia. Mi-a răspuns, „pentru că mă încarc cu o mare emoţie, care-mi confirmă faptul mai clar ca niciodată că sunt român”. Mi s-a părut extraordinar răspunsul.
