Un omagiu adus lui Nicolae Titulescu

Prof. univ. dr. Adrian Năstase, fost prim-ministru al ţării, dar şi şef al diplomaţiei de la Bucureşti, a conferenţiat, ieri, în Sala „I.D. Sîrbu” a Teatrului Naţional „Marin Sorescu”, în cadrul Întâlnirilor „SpectActor” despre marele diplomat român Nicolae Titulescu, legat de Craiova, deşi mormântul său se află la Braşov. S-au spus puţine lucruri despre relaţia sa cu Craiova, acroşate mai degrabă din perspectiva „nesimpatiei” lui Petre Pandrea faţă de marele diplomat. Dar pe cine a simpatizat Petre Pandrea? Deşi a trecut în nefiinţă, devenind nemuritor în 1941, într-o zi de martie, tot într-o zi de martie născându-se în urmă cu 133 de ani, despre Nicolae Titulescu se vorbeşte încă la timpul prezent. Fundaţia Europeană „Titulescu”, condusă de Adrian Năstase, cu filială şi la Craiova, îşi face, aşadar, o datorie morală din a iriga prezentul cu o moştenire de adevăruri şi valori pe care Nicolae Titulescu le-a transmis posterităţii. Un succint laudatio prezentase moderatorul Nicolae Coande, care, fără pretenția de a se subroga conferențiarului, s-a arătat „în temă”. Neîndoielnic o extracţie a marilor idei şi gesturi cu amplitudine imensă, dintr-o voluminoasă operă, cu discursuri veşnic perene ale unui orator al păcii care a făcut apel la raţiune şi responsabilitate, nu este chiar uşor de făcut. Să precizăm că, din noiembrie 2013, un bust al marelui diplomat român semn de recunoştiinţă se află la sediul Parlamentului European din Bruxelles. Evocarea cu patos calibrat a lui Nicolae Titulescu, aşa cum a fost făcută ieri, în cadrul amintit, a avut consistenţă deplină, izbutând să transmită şi fiorul unei lecţii de demnitate naţională, dăruită României moderne. În cartea sa intitulată „Politica externă a României”, scrisă cu amărăciune, după lucrătura teribilă, prin care fusese exclus din Guvernul Tătărescu, la 26 august 1936, acum aproape 80 de ani, identificăm mesajul unui vizionar. „În ziua de azi nimic nu mai este local sau chiar continental, ci totul este de interes mondial”. S-au scris multe cărţi despre adepţii lui Nicolae Titulescu şi adversarii săi. Dar nu de polemică e vorba. Ci de cu totul altceva. Unul dintre reprezentativii oameni politici, în epocă, mai exact în 1936, Octavian Goga se întreba „dacă a plecat persoana lui Nicolae Titulescu din Guvern sau s-a produs o schimbare de direcţie în politica externă”. Răspunsul era afirmativ la ambele întrebări. Octavian Goga critica opţiunea pro-franceză, pro-britanică, normalizarea relaţiilor cu Rusia şi solicita: menţinerea micii Înţelegeri; menţinerea tratatului de alianţă cu Franţa; raporturi cu Italia fascistă; intensificarea relaţiilor cu Polonia şi o atitudine de apărare faţă de expansiunea ideii bolşevice, care includea şi un tratat de prietenie cu Germania. Mereu reevaluat pentru termenii de românitate şi europenism, dar şi pentru raţionalitatea şi modernitatea angajamentelor şi demersului său pragmatic, politic şi diplomatic, Nicolae Titulescu reprezintă, în opinia diplomatului Adrian Năstase, o moştenire realmente preţioasă, în pofida modestiei marelui dispărut, „şi chiar de nu voi fi un far, ci candelă, ajunge. Şi chiar dacă nu voi fi nici candelă tot ajunge, căci am aprins lumina”. O dezbatere despre anvergura marelui diplomat Nicolae Titulescu are, de bună seamă, utilitatea ei, mai ales la Craiova. Mare municipiu care şi-l revendică. În acelaşi timp, o astfel de dezbatere constituie o provocare la ceea ce se întâmplă în lume, în jurul nostru, cum poate fi obţinută credibilitatea în exterior şi atâtea altele. Ferindu-se premeditat de o incidenţă cu politicul, Adrian Năstase, destul de tandru, apt de a-și suporta suferința, cu resemnare și demnitate, a ţinut o lecţie de diplomaţie, poate şi pentru a ne reaminti meritele sale intrinseci, în acest teritoriu, şi e vorba de admiterea în NATO şi UE, pe care nu puţini încearcă să le oculteze.