Până la urmă, comemorarea centenarului genocidului armean, de la Erevan, a trecut cu toată încărcătura emoţională, proiectând abordările diferite pe care le au ţările europene, dar şi SUA, nu faţă de un adevăr istoric, cât din perspectiva propriilor interese economice şi geostrategice. Dacă preşedintele german Joachim Gauck a recunoscut săptămâna trecută pentru prima dată genocidul armean, chiar cu riscul asumării coresponsabilităţii ţării sale, aliatul otoman în timpul Primului Război Mondial, ceea ce făcuse şi Papa Francisc, dar şi Parlamentul austriac, Ankara respingând cu vehemenţă termenul de genocid, preşedintele american Barack Obama a cerut o recunoaştere „plenară, francă şi justă” a…„atrocităţilor din 1915”, potrivit unui comunicat al Casei Albe. Această dispută semantică va continua „sine die”, dar Washingtonul n-a dorit să supere principalul său aliat în Orientul Mijlociu –Turcia. „Pentru Turcia, poziţia americană este clară. Ea este contra genocidului”, a spus preşedintele Recep Tayyip Erdogan. Dacă de-a lungul timpului, ca de pildă când era senator de Illinois, şi chiar în timpul campaniei electorale pentru prezidenţialele din 2008, candidatul american democrat, adică Barack Obama, vorbea de genocid, promiţând că va pronunţa acest termen, ajuns la Casa Albă, real politik-ul a impus neperturbarea parteneriatului strategic. Niciun cuvânt cu referire la masacrul armenilor, în perioada premergătoare centenarului, n-a pronunţat secretarul american de stat John Kerry la întâlnirea cu omologul său turc Mevlut Cavusoglu, avută la Washington. Cam aşa stau lucrurile. Relaţiile bilaterale dintre Armenia şi Turcia rămân reci, dacă nu îngheţate. La 16 februarie a.c, preşedintele armean Serge Sargsian a retras din Parlamentul de la Erevan protocolul privind normalizarea legăturilor diplomatice cu Turcia, menţionează cotidianul armean „Novoie Vremia”. Semnat la Zurich, la 10 octombrie 2009, în perspectiva deschiderii frontierei terestre între cele două ţări, protocolul a rămas literă moartă. „Guvernul turc n-are voinţă politică şi continuă să pună condiţii”, a explicat Serge Sargsian. Decizia preşedintelui armean a fost un răspuns la politica Turciei care pune precondiţii la normalizarea relaţiilor. Cum notează cotidianul rus „Nezavissimaia Gazeta”, Ankara a pus presiune pe Azerbaidjan, partenerul său strategic, Baku declarând că normalizarea relaţiilor sale cu Armenia nu este posibilă decât „după reîntoarcearea provinciei Karabakh (enclavă separatistă armeană) în sânul Azerbaidjan-ului”. Tensiunile Erevan-ului cu Ankara au debutat la începutul anului pe chestiunea centenarului genocidului armean. Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a încercat să-şi convingă omologul armean de celebrarea centenarului bătăliei de la Gallipoli, chiar în ziua aniversării genocidului. Serge Sargsian s-a supărat pe acest motiv. Armenia ţine mult la recunoaşterea genocidului de către Ankara, iar la rândul său, Turcia partajează suferinţele poporului armean, dar rămâne baricadată în propriile convingeri.
