Cel mai sărac şef de stat din lume a rămas acasă

Cine este Jose „Pepe” Mujica (77 de ani) ar trebui ştiut, fiindcă este un personaj atipic al Americii de Sud. Adevăratul preşedinte normal al unei ţări mici, Uruguay, cu vreo 3 milioane de locuitori, constantă creştere economică, an de an, rata şomajului sub 5,3%, toţi copiii şcolarizaţi, cea mai scăzută corupţie, potrivit Transparency International, şi alţi buni indicatori, care duminică, 1 martie, a plecat acasă de la preşedinţia Republicii. De fapt, mai degrabă, a rămas acasă, la marginea Montevideo, unde se află sediul fermei sale, refuzând sistematic opulenţa palatului Suarez y Reyes, rezervat şefului statului. Fostul guerrillero, cu 14 ani de detenţie, din care 11 ani de izolare totală, militant Tupamaros, atins de şase gloanţe, „cel mai sărac preşedinte de ţară din lume” şi-a încheiat mandatul. Revista britanică „Monocle” pretinde că este „cel mai bun preşedinte din lume” şi „eroul necunoscut al Americii Latine”. Mujica trăieşte la ferma botezată „La Puebla” într-o singură cameră şi 90% din indemnizaţia prezidenţială lunară, de 260.259 pesos (10.200 de euro) a donat-o sistematic în scopuri caritabile.

Autoturismul său are anul de fabricaţie 1987. Pe site-ul preşedinţiei, profesia sa oficială este cea de agricultor. Geografic, Uruguayul se află între două ţări mari, Brazilia şi Argentina. Este un tampon între două „continente”. Indiferent la protocol, niciodată la cravată, mereu într-o vestimentaţie simplă, cu o exprimare frustră, pentru nu puţini cam bolovănoasă, se spune că, înaintea unei întâlniri, la nivelul Mercosur, cu Dilma Rousseff şi Cristina Kichner, soţia sa, senatoarea Lucia Topolinsky, l-ar fi avertizat: „Vezi cum te comporţi azi cu două doamne”. Doar doi poliţişti şi o cameră de supraveghere instalată i-au asigurat protecţia pe mandatul de preşedinte.

Lucia şi „Pepe” sunt împreună din 1985, dar nu s-au căsătorit decât în 2005, într-o discreţie totală. Lucia Topolinsky a ieşit senator cu cel mai mare număr de voturi şi pereţii biroului ei de la Senat sunt decoraţi cu fotografii prezentându-l pe Mujica, Che şi Carlos Gardel. S-au cunoscut în clandestinitate, iar după arestarea lui, până la prima evadare, nu a mai ştiut nimic. La fermă nu trăiesc singuri şi alte trei familii s-au instalat pe domeniul lor, formând împreună un fel de cooperativă. Doi dintre vecini sunt cunoştinţe politice. Testamentul prevede ca terenul să fie destinat unei şcoli agricole. Unicul lor câine, Manuela, este handicapat de un picior în urma unui accident, provocat chiar de Pepe, la un viraj cu tractorul.

În fine, pe toate reţelele de socializare au curs, în aceste zile, tot felul de mesaje de mulţumire la adresa fostului preşedinte. Cu care Emir Kusturiţa a turnat un film, „Ultimul erou”, care va avea premiera anul viitor la Festivalul de la Cannes. Noul preşedinte al ţării, Tabare Vazquez, medic oncolog, aflat la al doilea mandat, este succesorul lui „Pepe”. Are o misiune dificilă. Cu 36.6% au crescut salariile. Nici o ţară din Mercosur nu are indicatorii sociali ai Uruguayului. Pentru fostul preşedinte al ţării, Luis Lacalle, liderul Partidului Naţional, Mujica este un personaj radical. El a inventat un personaj folcloric mai important decât persoana sa. Mici răutăţi politice. Filozofia lui Mujica despre viaţă este mult mai importantă decât orice. Se poate reflecta la un personaj de o asemenea anvergură umană, lipsit de orice dorinţă de răzbunare, după ce, în detenţie fiind, a fost nevoit să-şi bea urina pentru a-şi menţine corpul cât de cât hidratat. Refuzul cu obstinaţie al oricărei opulenţe, pentru un şef de stat, rămâne, de asemenea, o temă de reflectat. Poate şi la noi.