Ştirea a fost preluată de presa străină, transmisă inclusiv de canalele de televiziune respectabile Euronews şi CNN. În cazul unei proceduri deschise la 27 ianuarie a.c. de moştenitorii fostului preşedinte chilian Salvador Allende, icoana stângii latino-americane, decedat la 11 septembrie 1973 în palatul prezidenţial Moneda, din Santiago de Chile, în timpul loviturii de stat, s-a procedat la exhumarea acestuia pentru a se confirma dacă s-a sinucis sau a fost ucis. Existau, deja, destule teze confirmate că preşedintele chilian Salvador Allende s-a sinucis cu o armă automată, s-a spus primită cadou de la Fidel Castro. În cartea sa „CIA, o istorie secretă” (Ed. Litera International, 2009), jurnalistul Tim Weiner, de la New York Times, deţinător al Premiului Pulitzer, recompensat cu National Book Award pentru cartea sa excepţională despre serviciile secrete americane, descrie cu amănunte pregătirile prealabile şi lovitura de stat din 11 septembrie 1973, rapidă şi violentă, orchestrată de CIA. Fiindcă poţi a nu avea sânge pe mâini, dar a avea pe stilou. Marţi, 19 iulie a.c., serviciul medico-legal şi un membru al familiei lui Salvador Allende au anunţat că experţii medicali chilieni au concluzionat că fostul preşedinte s-a sinucis în ziua de 11 septembrie 1973. „Preşedintele Allende se găsea în circumstanţe extreme şi a luat decizia de a se sinucide pentru a evita umilinţa sau alte suferinţe”, a declarat fiica acestuia, Isabel Allende, în prezent senator. Potrivit cotidianului chilian La Nation, expertiza balistică a fost realizată de specialistul britanic David Prayer, care a demonstrat că Salvador Allende a murit „de un foc de armă automată”. Expertul a demonstrat suficient de clar o teză demult cunoscută, definitiv confirmată. Şi ştirea, aparent banală, se termină, cum se spune, „în coadă de peşte”. Nu se mai adaugă la ea nici un ingredient. Probabil fiindcă nu mai dădea bine. Salvador Allende, primul preşedinte marxist ales democratic la conducerea statului Chile, în 1970, a fost înlăturat printr-o
lovitură de stat pentru care s-au cheltuit aproximativ 10 milioane de dolari, autorizaţi de Richard Nixon şi secretarul de stat Henry Kissinger. Teama de extensia comunismului cubanez era mare. Dictatura militară a generalului Augusto Pinochet, care a preluat imediat puterea, a ucis peste 3.200 de oameni, incluzând şi tortura altor câtorva mii, într-o nemiloasă represiune, cunoscută sub denumirea de „caravana morţii”. A rămas la putere 17 ani. După ce regimul Pinochet a fost răsturnat, colonelul Manuel Contreras, directorul serviciilor chiliene de informaţii, plătit de CIA, a fost condamnat pentru asasinarea lui Orlando Letelier, fost ambasador al lui Allende în SUA, la 7 ani. Augusto Pinochet a murit în 2006, la 91 de ani, acuzat de crime împotriva umanităţii, apărat de fostul premier britanic Margaret Thatcher, pentru ajutorul dat în războiul Malvinelor, cu conturi secrete în străinătate în valoare de 28 milioane dolari. Ca o întâmplare, în zilele loviturii de stat din Santiago de Chile, Nicolae Ceauşescu se găsea la Caracas, în Venezuela, într-o vizită începută în Cuba, pe continentul sud-american, şi următoarea escală era chiar statul Chile. În romanul său „Supleantul” Petru Popescu, în calitate de reporter special la vremea aceea, relatează momentul, nu cu mare har, nu cu exces de argumente jurnalistice. Exhumarea fostului preşedinte chilian a readus în discuţie practicile „democratice” ale CIA. Cu tot cortegiul lor de consecinţe.
