[wposflv src=’https://www.cvlpress.ro/wp-content/uploads/2015/01/Stroe-si-Vasilache-Bing-Bang-.flv’ previewimage=”https://cvlpress.ro/wp-content/uploads/video-play-button-305×205.png” title=”” autoplay=0]
Continuare
[wposflv src=’https://www.cvlpress.ro/wp-content/uploads/2015/01/Stroe-si-Vasilache-in-Bing-Bang-2.flv’ previewimage=”https://cvlpress.ro/wp-content/uploads/video-play-button-305×205.png” title=”” autoplay=0]
Pe finalul lui 1934, inginerul bucureștean Iulian Gartenberg-Argani pune la punct un sistem original de sonorizare. Pentru a înțelege exact unde ne situam, trebuie spus că în SUA sincronizarea perfectă între imagine și sunet, altfel spus PRIMUL FILM CU SONOR,”Cântărețul de Jazz”, avusese premiera pe 6 octombrie 1927. Mai mult, pe 20 ianuarie 1929, Hollywoodul lansa ”In Old Arizona”, întâia peliculă sonoră ”trasă” în afara unui studio!
Cu instrumentul lui Argani pe masă, românii se apucă de făcut filme cu sonor. În istorie, era cea de-a 94 peliculă dacă socotim ca bornă ”Amor fatal”, filmul din 1911. BING BANG, o ”humorească muzicală”, era povestea unor șomeri din Bucureștiul interbelic, jucați de Nicolae Stroe (Bing) și Vasile Vasilache (Bang), renumiți comici ai acelor vremuri, care, în final, câștigă lozul cel mare la loterie. ”Ora veselă” plecase la drum, la Radio București, în 1929, cei doi se remarcaseră aici, dar și la ”Revistă”. Se cunoscuseră la Grădina Volta-Buzești, se completau perfect, relația dintre ei făcându-se simțită și pe scenă. Argani a fost și producătorul executiv.
- Stroe si Vasilache
Deviz de 300.000 de lei, Loteria ca sponsor
Primul tur de manivelă e tras pe finalul lui 1934. Se începe în Cișmigiu, se merge la Grădina Icoanei, la Ateneul Popular, se filmează la Snagov, în decembrie. Devizul e de 300.000 de lei. Banii vin de la Stroe și Vasilache, dar și de la Loteria de Stat. Cei doi s-au ocupat de regie, de scenariu, de tot. Coloana sonoră e semnată de M. Constantinescu și Max Halm, iar imaginea e a lui Iosif Bertok, unul dintre specialiștii de gen, care mai ”trăsese”, până atunci, filme documentare. În lucrarea autobiografică ”77 de ani în 200 de pagini”, Nicolae Stroe povestea: ”Ne făceam visuri mărețe și, ca să nu le uităm, le-am scris mare pe un perete din cabina noastră. La punctul unu am trecut un film ca la Hollywood sau pe aproape!”
Pe afișul filmului apare și Grigore Vasiliu Birlic, uriașul actor care-și face, și el, debutul în cinematografie, dar ”apare” și vocea lui Titi Botez, marele interpret de romanțe și tangouri din perioada interbelică.
Montajul e gata la final de ianuarie 1935, dar cinematografele din București (50 la număr la acea vreme), nu vor să-l difuzeze. Finalmente, pe 7 februarie, pelicula e vizionată, în premieră, la ARPA (Asociația Română pentru Propagarea Aviației), actualul Cerc Militar Național. Au existat și critici dar, majoritatea specialiștilor a primit cu căldură încercarea românilor. Filmul alb negru, de 2.000 de metri lungime, din care s-au păstrat, până astăzi, fragmente importante, a stat 28 de zile în București, ocupând locul 4 în box-officele anului 1935.
Vasile Vasilache avea să-și piardă viața în bombardamentul american din 4 aprilie 1944. Stroe, stins în 1990, în Israel, a continuat la ”Ora Veselă” care, întotdeauna, începea cu:
”Alo, alo, aici e Stroe (și Vasilache), Și roagă să-i dați voie,
O clipă să vă-nveselească,
Să glumească,
Iar cu Voi”…
surse: historia.ro, ”Filmat în România”, ”Cronologia Bucureștilor”
