O calitate indestructibilă a democraţiei americane este aceea că nu ezită în nici o împrejurare să-şi investigheze erorile, derivele şi urâciunile ei, indiferent de amplitudinea acestora. De-a lungul timpului, tocmai această calitate inalienabilă a conferit, poate, prestigiu democraţiei de peste ocean, dar şi rigoarea instituţiilor americane. Raportul Comisiei de Informaţii a Senatului – fructul unei anchete meticuloase, întinsă pe durata a trei ani – privind metodele de tortură ale CIA în „războiul contra terorismului”, după atentatele din septembrie 2001, prin consultarea a 6 milioane de documente, potrivit „Washington Post”, are 6.000 de pagini şi 35.000 de note, fiind sintetizat într-un document de 500 de pagini date publicităţii. În perioada de referinţă, Central Intelligence Agency a fost condusă succesiv de Leon Panetta, David Petraeus şi John Brennan, acesta din urmă fiind şi actualul director, toţi numiţi de Barack Obama. Potrivit presei americane, raportul a urmărit să răspundă la două întrebări: Dacă CIA a informat Casa Albă şi Congresul asupra tehnicilor de interogare? Dacă recursul la tortură s-a dovedit eficient în obţinerea informaţiilor necesare prevenirii altor atentate, de la prezumtivii membri Al-Qaeda? Toate informaţiile au fost interpretate prin această grilă. O menţiune: CIA este „fiica” evenimentelor de la Pearl Harbor. S-a emancipat în urma „războiului rece”, dar filiaţia rămâne. Agenţia a fost creată ca o consecinţă a unui atac surpriză, pentru a fi evitate altele viitoare. Învestită cu rolul de supraveghetor, a făcut posibilă zguduirea sentimentelor de securitate şi invincibilitate în care se complăcea SUA. Atentatele din 11 septembrie 2001 au avut un efect incomparabil. Fiind considerate un eşec al informaţiilor americane, ca şi războiul din Irak. Chiar dacă Nemesis – zeiţa răzbunării din mitologia greacă – „care pedepseşte pe cei care se cuvine să fie pedepsiţi”, este cunoscută la Langley. Când John Brennan afirma, la 48 de ore după publicarea raportului, într-o conferinţă de presă organizată chiar la cartierul general, situat în pădurea de la Langley, din Virginia, că s-a „navigat în teren necunoscut”, nu se deţinea experienţă în detenţia prizonierilor şi existau prea puţini agenţi cu expertiză în interogatorii, el admitea, în subsidiar, anumite derive şi nu ezita, fapt rar, să răspundă întrebărilor incomode ale jurnaliştilor. Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) este în prezent mult deasupra a ceea ce era odată, fiind considerată încă faţa unică a serviciilor de specialitate, dar nu poate apărea chiar într-o postură nefavorabilă, de organizaţie de capul ei, în afara oricărui control. Raportul Comisiei de Informaţii a Senatului, prezidată de senatorul de California Dianne Feinstein, considerată o icoană a stângii americane, abundă în detalii, confirmând metodele folosite pentru a face suspecţii să vorbească (privarea de somn, ameninţarea cu execuţia, îngroparea de viu, simularea înecului), practici neînsuşite de CIA, nepermise, dar utilizate în perspectiva prevenirii unor noi atentate. Nu s-a spus nimic despre eliminarea lui bin Laden. De fapt, toate punctele nevralgice se referă la modul în care CIA îi tratează pe prizonieri. Încă din 2005, ziarul „Washington Post” descoperise existenţa unei reţele mondiale de închisori secrete, unde CIA interoga cele mai interesante capturi ale războiului contra terorismului. În 2006, George W. Bush confirma existenţa acestor închisori. Interesant: Barack Obama a salutat, printr-unul din purtătorii săi de cuvânt, la publicarea raportului, conţinutul acestuia, opinând că astfel de practici nedemne trebuie aduse la cunoştinţa opiniei publice. De altfel, după venirea sa la Casa Albă, în ianuarie 2009, precizase că metodele dure de interogare trebuie interzise. Nu este clar, în opinia jurnaliştilor, dacă şi crede în acest raport exploziv. John Kerry se exprimase, în urmă cu o săptămână, „în numele administraţiei”, că publicarea nu este adecvată, din cauza războiului împotriva jihadiştilor Statului Islamic. Intervievat, marţi, de postul de televiziune latino „Telemundo”, ce ar fi făcut în locul lui George W. Bush dacă ar fi fost la Casa Albă după 11 septembrie 2001, Barack Obama a dat un răspuns mai mult decât pertinent. De fapt, nu trage beneficii politice din această afacere: democraţii îl critică pentru expectativă, iar republicanii îi reproşează că… a renunţat la CIA. De fapt, nici una, nici alta nu este valabilă.
