Putem spune fără nici o rezervă că de fapt, de astăzi, cel mai târziu de mâine, nu de poimâine, începe adevărata campanie electorală prezidenţială. Şi cunoscând numele celor doi finalişti, vom afla ceea ce intenţionează fiecare, la modul concret, să facă, odată ajunşi la Palatul Cotroceni, ca preşedinte al ţării, învestit prin votul popular. Vom asista, neîndoielnic, şi la tentative de resistematizare a voturilor candidaţilor ieşiţi din competiţie, dar şi la repertorii electorale recalibrate ale finaliştilor. Pe neaşteptate, a apărut ca temă imperativă de campanie atitudinea candidaţilor faţă de justiţie. Spunem „pe neaşteptate” fiindcă la capătul celor două mandate prezidenţiale ale lui Traian Băsescu, care a invocat de-a lungul timpului, şi când era cazul şi când nu era, o astfel de temă, se credea că lucrurile sunt clare pentru toată lumea: justiţia este independentă faţă de putere. Cum este şi titlul din săptămânalul „L’Express”, care găzduieşte un interesant interviu cu doamna Laura Codruţa Kovesi, şeful DNA. „Eu am fost numită de actualul preşedinte, la propunerea primului-ministru (n.r. – Victor Ponta). (…) Avem aliaţi indefectibili. (…) UE a jucat un rol de apărător”.
Mai apare o declaraţie interesantă a doamnei Codruţa Kovesi în „Le Nouvele Observateur”, care găzduieşte un articol despre România: „Radu Mazăre, ales plin de fantezie şi baron sulfuros”. Aşa cum a fost introdusă în spaţiul public discuţia despre justiţie în general şi DNA în special, ai putea crede că mai sunt posibile anumite reveniri la o perioadă revolută, ceea ce până la urmă este o naivitate. Recursul de demnitate şi onoare a justiţiei a fost câştigat de ani buni. Ce spunea odinioară publicistul Grigore Păucescu, pe care s-a bătut monedă, că „suntem o minune pe lume, suntem un popor fără moravuri, fără religie şi fără lege (…) şi n-avem decât o ţintă, cum să ne îmbogăţim mai mult şi să trăim mai bine”, mai de grabă generează derută, decât reconfirmare. De fapt, ceea ce se întâmplă pe la noi, chiar dacă suntem în campanie electorală, nu ne singularizează în spaţiul UE. Zilele trecute, premierul spaniol, Mariano Rajoy, a cerut scuze spaniolilor după dezvăluirea unei noi afaceri de corupţie, care antrenează nu mai puţin de 51 de persoane, arestate, majoritatea „aleşi” din sânul partidului său (Partidul Popular). Cu un an înaintea legislativelor din Spania, corupţia se află pe locul doi în topul îngrijorărilor, după şomajul de 24%, potrivit ultimului barometru al Centrului public de anchete sociologice (CIS). O temă de regulă nelipsită în campaniile electorale pentru alegerile prezidenţiale a fost şi rămâne politica externă a ţării şi aceasta va trebui acroşată de finalişti, mai ales în contextul recentei declaraţii a Înaltului Comisar UE pentru Politica Externă, Federica Mogherini, care îşi propune să aducă la masa negocierilor, cât mai grabnic, Kievul şi Moscova. Mai sunt, fireşte, şi alte teme incitante şi nădăjduim că ele vor fi convingător abordate de candidaţii rămaşi în competiţie. Oricum, cel puţin zece zile din perioada de două săptămâni vor avea încărcătură electorală maximă.
