„Când am făcut prima dată slujba Acatistului ei, la noi, în biserică – pentru că noi facem această slujbă în fiecare vineri– a apărut un miros de smirnă, de parfum. Dar nu știam de unde vine că nici nu puneam cădelnița, nu aprindeam nimic. Atunci la început am sesizat lucrul acesta, dar cu timpul ne-am obișnuit și ni se pare firesc”. Este doar una dintre minunile, poate una dintre cele mai frumoase, pe care preoții parohi de la bisericuța Sfintei Cuvioase Parascheva, din Romanești, au trăit-o slujind la racla din lemn sculptat ce adăpostește de câțiva ani veșmintele sale. Ieri, în zi de hram, mulți enoriași craioveni au venit la bisericuța din Romanești să se bucure de această sărbătoare.
Încadrată de casele cu turnulețe, pe cea mai gălăgioasă și pestriță stradă din Craiova – bulevardul Romanescu – se află și bisericuța ce poartă hramul Cuvioasei Parascheva. Între culori stridente ale vilelor, privirea ți se odihnește pe albul imaculat al zidurilor sale. Este o biserică nouă, cu o curte micuță ce încă se mai află în construcție, dar care adăpostește un odor prețios ce nu se mai găsește într-o altă biserică din oraș. Dincolo de pridvorul sprijinit pe coloane firave, locașul de cult deține unul dintre veșmintele Sfintei Cuvioase Parascheva. Preoții de la Catedrala Mitropolitană de Iași le schimbă de cinci ori pe an, iar unul dintre acestea, lucrat în saten alb și cu broderie din fire de aur și purpură, a poposit aici.
Veșmintele Sfintei Parascheva, în mijlocul credincioșilor
Racla sculptată frumos în lemn, în care sunt păstrate aceste sfintele odoare, alături de o cutiuță în care se află părticele din moaștele a mai multor sfinți, a fost scoasă, ieri, de ziua hramului, spre închinare. După ce au participat la slujba Sfintei Liturghii și au ascultat cuvântul de înțelepciune de la predică, enoriașii au trecut pe rând să se atingă de veșmintele Cuvioasei Parascheva. Sub cortul din pânză albă, binecuvântați de privirea Sfintei din icoană, un preot cu vorbă blândă îi întâmpina pentru a le pune în mâini și un mic dar. După ce se atingeau de raclă, fiecare primeau câte o iconiță și o bucățică de vată, îmbibată cu un parfum greu de descris în cuvinte, ca o esență, din cea mai tare, din petale de trandafir.
Au fost aduse de la Iași de preoții parohi
„Au fost și minuni în viața mea, dar nu îmi place să vorbesc despre ele. Dar eu zic că cea mai mare minune care a făcut-o cu mine este că m-a ales să o slujesc”, își începe povestea despre Cuvioasa unul dintre cei doi preoți parohi, Mircea Nincu. Discret cu lucrurile personale, preotul Mircea Nincu vorbește însă cu o mare bucurie despre biserica în care slujește. Veșmintele au fost aduse aici în anul 2008, la inițiativa unor enoriași „cu dragoste și întotdeauna închinători la Cuvioasa”. „Am făcut o cerere la Preacinstitul Daniel, care era atunci ÎPS al Moldovei, am arătat că avem hramul Cuvioasei Parascheva și am primit răspuns afirmativ. Drept pentru care m-am urcat cu colegul în mașină și ne-am rugat la Dumnezeu să ne ajute. A fost obositor, dar mergeam cu bucurie și cu siguranță pentru că știam că suntem ocrotiți de veșmântul Cuvioasei Parascheva”.
„Cuvioasa m-a ales și m-a chemat acolo”
Veșmintele Cuvioasei nu ajung însă la oricare biserică, ci numai la cele care și-au ales să o aibă pe aceasta drept ocrotitoare. Aici, hramul Cuvioasei Parascheva a fost ales tot de preotul Mircea Nincu. Inițial, bisericuța din Romanești, cum mai este cunoscută, a fost Sfântul Ierarh Petru Movilă. În 2000, când s-a pus și piatra de temelie, locașul de cult a mai primit și acest hram. „Odată ce am preluat lucrarea, am mai cerut un hram pentru că Petru Movilă se prăznuiește pe 22 decembrie, de ziua revoluție. Atunci preotul este plecat cu icoana, este frig, lumea se pregătește de săbătoarea familiei și biserica este mai pustie. Și am mai cerut Înaltului Teofan, în 2007, încă un hram”. Preotul paroh i-a venit atunci în minte sărbătoarea Cuvioasei Parascheva. „Și m-am gândit la Cuvioasa pentru că este ziua în care am fost hirotonit. Și așa s-au legat lucrurile. Cuvioasa m-a ales și m-a chemat acolo, iar noi încercăm să fim la înălțime și să ne facem datoria aici, bineînțeles cu ajutorul lui Dumnezeu”.
Sărbătoarea hramului, o zi cu totul și cu totul specială
Credincioșii așteaptă încă la coadă, una care nu este deloc mare. Imnurile de slavă ce se aud din difuzoare se amestecă permanent cu larma străzii, aflată la numai doi pași mai încolo. An de an, din 2008 încoace, preoții de aici se ocupă într-un mod cu totul și cu totul special pentru această frumoasă sărbătoare. „Pentru noi este un al doilea Paște la biserica noastră. De dimineața până seara, până se întunecă, noi stăm aici și îi așteptăm pe credincioși să vină și să se închine la racla Sfintei”. La aceste cuvinte, privirea preotului se înseninează. „Ce am putut noi să facem, în fiecare an, ca un gest de mulțumire pentru cei care ne-au fost sprijin, care au pus umărul, a fost să dăm înapoi câte o părticică din vata care stă sub veșmântul Cuvioasei și câte o iconiță. Am împărțit și câte 200 de pachețele, cu câte puțin. Toate, de fapt, s-au întors de la oameni fiindcă tot oamenii au dat. Dar știți cum este … dăruind, vei dobândi”.
Minunile Sfintei nu sunt puține
Despre minunile pe care Cuvioasa Parascheva le-a făcut aici, preotul paroh Mircea Nincu vorbește aproape temător, cu o voce joasă. „Categoric s-au întâmplat minuni la veșmântul ei… Au fost oameni care au fost bolnavi de cancer și care au simțit ajutor. Chiar astăzi (n.r. – ieri), și a venit și ieri o doamnă căreia i s-a extirpat stomacul. De obicei, un om fără stomac nu mai are zile, dar dânsa încă trăiește și îi mulțumește lui Dumnezeu și nu uită să treacă pe la Cuvioasa Parascheva. O dată pe săptămână sau pe lună tot trece, deși vine din Craiovița”. Preotul este convins că tot sprijinul material de care biserica a avut nevoie pentru a putea fi finalizată și care a fost oferit de oameni, tot Sfintei i se datorează. Însă cea mai frumoasă minune a Cuvioasei Parascheva este legată de primele zile ale intrării ei în această micuță bisericuță când, la slujba Acatistului, preoții și toți credincioșii din biserică au simțit un parfum deosebit, de smirnă frumos mirositoare.
